fb

Sfaturi pentru oamenii ambițioși, dar nefericiți la locul de muncă

În societatea actuală, munca nu este doar un instrument de construcție și consolidare a statului financiar, ci și o premisă autentică de autoafirmare. Ea ne ocupă cea mai mare parte a zilei, dar și a întregii vieți, orientându-ne intelectual, emoțional și uneori chiar fizic spre o percepție mai mult sau mai puțin profundă a vieții.

Toți acești factori ne obligă să luăm o atitudine responsabilă față de acest subiect.

Iată de ce trebuie să judecăm cu grijă situația reală, ajustându-ne fie la chemarea lăuntrică proprie, fie la convențiile sociale.

Deseori, fiind afectați de această alegere importantă, ne pierdem și alegem o cale standardizată, care rareori se dovedește a fi cea corectă.

Cum ne dăm seama că munca pe care o practicăm nu ni se potrivește?

Psihologul american Herbert J. Freudenberger (1926–1999) a fost primul care a fundamentat științific simptomele/indiciile epuizării profesionale, formulându-le în așa-numitul sindrom Burn-out.

Iată care sunt acestea:

  1. Indiferența;
  2. Opoziția;
  3. Conflictualitatea;
  4. Calitatea joasă a muncii;
  5. Bolile psihosomatice;
  6. Somnolența;
  7. Depresia

Dacă cel puțin trei indicii din listă vă caracterizează rutina profesională, atunci e timpul să vă revedeți prioritățile în viață și poate, ulterior, să vă reorientați într-o altă direcție.

Cum ne dăm seama care muncă ni se potrivește cu adevărat?

În general, e complicat să dai un răspuns unic în acest sens, pentru că subiectul dat este extrem de subiectiv. De aceea, vom încerca să apelăm la psihanaliză și de data aceasta.

În lucrările marelui Sigmund Freud (1856-1939), ideea afirmării profesioanale capătă un aspect fatalist. Psihanalistul susține că codul nostru genetic, dar mai exact înclinația către un anumit domeniu pe care o moștenim ereditar, ne determină întreaga viață.

Pe de o parte, această stare a lucrurilor pare a fi conservatoare pentru omul contemporan, obișnuit să încalce limitele biologicului și socialului, făcând totul după propriul său plac. Pe de altă parte însă, strategia freudiană ne deschide calea către un viitor ce poate fi prevăzut, planificat și construit.

Tot ce trebuie să facem e să întocmim și să urmăm un algoritm de pași în acest sens:

  1. Dezvăluirea înclinației (de ex.: pasiunea pentru desen și/sau talentul în desen);
  2. Depistarea motivelor, care stau la baza înclinației (senzațiile/ gândurile, care hrănesc motivația intrinsecă și extrinsecă: plăcerea pe care o primești pictând și/sau conștientizarea valorii tale în calitate de artist);
  3. Crearea unui mediu fertil pentru dezvoltarea și valorificarea reală a acestei înclinații;

Această strategie nu e unică, dar avantajul ei constă în valorificarea propriului eu într-o manieră non-violentă, luând în considerație particularitățile personalității proprii.

Ea contribuie la eficientizarea procesului de muncă, creșterea productivității generale, autodisciplinare, reglarea nivelului de stres și evitarea sindromului Burn-out.

Advertisement

Și toate acestea datorită faptului că activitatea ta profesională de bază este susținută de bagajul tău ereditar, în acest fel, garantându-ți succesul la locul de muncă și firește – normalizarea stimei de sine.

Munciți cu drag pentru tot ce faceți.

SUCCES!

D.