fb

Sensul vieții – o călătorie scurtă către un tărâm plin de surprize

Raportându-ne la dimensiunea infinită a timpului, viața noastră reprezintă doar o fărâmiță, un fir de nisip pe o plajă fără de sfârșit. Dar de ce oare ne este dăruită viața, care să fie sensul acestei scurte călătorii într-un tărâm plin de surprize?

Motivul pentru care ne-am născut, pentru care ni se întâmplă tot felul de lucruri de-a lungul vieții și pentru care, ajunși la pragul acela în care se reflectă asupra experiențelor acumulate, întrebându-ne dacă am făcut alegeri bune sau nu, rămâne învăluit în mister.

Dar nimic nu-l poate împiedica pe om să-și formuleze o serie de răspunsuri în acest context, în funcție de propriile trăiri sufletești, de propriile aventuri, de persoanele pe care le-a cunoscut de-a lungul vieții sale și de povestea pe care o au de istorisit.

Tainele ce izvorăsc din iubirea curată

Imaginați-va viața asemenea unei foi albe de hârtie, pe care urmează să așterneți câteva rânduri sau un discurs ceva mai complicat. Unii sunt mai inspirați și vor scrie scurt și concis, alții trag cu ochiul și fură din stânga sau din dreaptă ceva informații demne de copiat, iar alții se lasă purtați de imaginație și nu le ajunge condeiul pentru câte ar avea de scris…

Nu există două persoane identice și nici vieți trase la indigo – oamenii copilăresc, apoi încep să facă propriile alegeri și se aventurează pe valurile vieții, nădăjduind să împlinească vise, să lase un semn în urmă lor, să cunoască fericirea și liniștea sufletească.

Toți cei ce au un strop de minte se întreabă însă la un moment dat, care să fie rostul lor pe acest Pământ, iar răspunsul, formulat mai mult sau mai puțin sofisticat, se demonstrează unul singur: să ne iubim Creatorul și să ne iubim între noi.

Uneori nu ne este dat să pătrundem înțelesul acestui mesaj fundamental pentru o perpetuă înlănțuire a generațiilor succesive, sau refuzăm în mod involuntar să-l acceptăm până când nu intrăm pe făgașul spiritual just, menit să să ne dezvăluie taină propriei existențe.

Pentru unii momentul acesta sosește mai devreme, pentru alții mai târziu, iar pentru o parte din noi nu sosește deloc, sau după cum grăiește Sfântă Evanghelie după Matei: „…Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși…” (Cap.22 -14).

Iubirea rămâne așadar acel izvor care ne dă tăria, forța de a depăși dificultățile și loviturile vieții, ajutându-ne să devenim mai buni, mai înțelegători, mai dispuși să ne ajutam între noi, să ne susținem reciproc și să înaintăm pas cu pas către „luminița de la capătul tunelului”, după scurta noastră călătorie într-un tărâm plin de surprize: viața.