Ea nu poate ascunde această realitate, această detașare emoțională. Cert este că sufletul ei nu mai caută să îmbrățișeze alt suflet, iar lumea ei nu mai vrea să accepte lumea lui. Totul a devenit o rutină obositoare, o mocirlă a regretelor și a tăcerii.

Nu are cum să meargă mai departe, din moment ce omul de alături a devenit un străin. Nici nu vrea să facă asta, nu găsește resurse și emoții sincere în interiorul ei, toate experiențele frumoase de cândva au rămas banale amintiri.

Iubirea este înlocuită cu alte sentimente, care aduc instabilitate și frică în relație: există resemnare, neputință, indiferență, așteptări exagerate, bariere emoționale, alte priorități, alți oameni mai speciali. Ea nu mai poate fi la fel.

Jignirile și reproșurile devin o normalitate, ele camuflează dorința de a evada pentru totdeauna din relație, transmit o energie negativă, anulează tot ce a mai rămas frumos și sincer între doi oameni. El înțelege că nu mai contează.

Atașamentul nu mai este valabil, ea forțează mereu lucrurile impunând anumite comportamente, vine cu o sumedenie de condiții și puțin îi pasă de stările celui de alături. Propria stare de bine este singura constantă, doar propriile alegeri au valoare.

Nu mai există loc pentru el, într-un fel afectuos și grijuliu. Nu o mai interesează ce s-a întâmplat în viața lui, nu își mai face griji, nu se conectează emoțional atunci când îi vorbește despre lucruri importante. Nu îl mai susține.

Nimic nu mai funcționează corect

Ea alege să mintă și să se prefacă, pentru a evita o realitate dură. Discuțiile sincere din trecut au dispărut, îmbrățișările nu mai aduc liniște și nu mai apropie. Totul se rezumă la o rutină apăsătoare, la replici obositoare, la priviri reci.

Nu mai are încredere în el și nu-l mai privește cu admirație. În sinea ei este parte dintr-un trecut trist, este o poveste care s-a încheiat și la care nu mai vrea să se întoarcă. Au rămas doar rămășițele unei iubiri, prezentul este despre altceva.

Doar el caută să-și asume rolul de partener, doar el vrea să susțină și să acționeze în fiecare zi, doar el încearcă să construiască și să schimbe ceva. De partea cealaltă există numai reproșuri, replici tăioase, cuvinte urâte, pretexte false.

Îi vorbește despre planuri de viitor și ea îi cere să nu viseze frumos. O provoacă să-și asume realitatea și ea pur și simplu îi întoarce spatele. Din lipsa de iubire nu mai există poduri emoționale între ei, nu mai sunt motive de conexiune.

Totul se întâmplă forțat, în mod nepotrivit. Ea nu mai este alături în momente complicate, nu se implică la fel de mult, nu vine cu soluții pentru a depăși situația. Știe că este doar o stare de moment, o emoție intermediară, până va pleca pentru totdeauna.

I se pare inutil să mai lupte și să mai spere, fiind sigură că în inima ei nu există loc pentru acest om.

© De Vorbă cu Tine