fb

Scrisoare adresată celor pe care îi iubim, dar nu ne împărtășesc dragostea

Aș vrea să știi că m-a durut, în ciuda mândriei mele și a faptului că nu am permis nimănui să mă vadă plângând. După ce am plecat fără dragostea ta, mi-a rămas o rană pe inimă.

Aș vrea să știi că am fost supărată. Cum ai putut trezi în mine cele mai pure și bune sentimente și m-ai lăsat singură? Plecând fără dragostea ta, mi-a fost amar.

Aș vrea să știi că mi-a fost trist. O tristețe care mi-a provocat o singurătate imensă, chiar și atunci când eram în mulțime. Plecând fără dragostea ta, doream să uit.

Dar rănile se vindecă, gustul amar nu prinde rădăcini în inima bună și puternică, iar eu niciodată nu voi uita prea mult timp. În cele din urmă, am nevoie de o mulțime de lucruri cărora să le fac față, o mulțime de lucruri pe care să le obțin și să le ofer.

Din acest motiv aș vrea să știi că sunt recunoscătoare. O inimă care știe ce înseamnă dezamăgirea, este inima care prețuiește bucuria. Plecând fără dragostea ta, am devenit mai recunoscătoare.

Aș vrea să știi că am devenit mai bună. Durerea mea a fost motivul pentru care sunt mai atentă la durerea altora. Plecând fără dragostea ta, am devenit mai îngăduitoare.

Aș vrea să știi că sunt fericită. Pentru că, chiar dacă nu am mai putut iubi, mi-am dat seama că va fi altul sau, poate, alții. Plecând fără dragostea ta, am devenit mai deschisă în fața vieții și a iubirii.

O inimă recunoscătoare, plină de compasiune și deschisă îți poate, de-asemenea, dori tot ce este mai bun în viața ta. Și, deși, nu m-ai iubit așa cum aș fi vrut, m-ai iubit atât cât ai putut. Și chiar dacă nu m-ai iubit atât cât ai putut, sunt recunoscătoare că am fost în stare să te iubesc.

Uneori dragostea nu are nevoie de un rezultat. Uneori iubirea, pur și simplu trebuie să existe. Și atunci când te-am iubit, poate că nu am avut nevoie de dragoste în schimb. Poate doar trebuia să exist.

Îți mulțumesc că mi-ai dat voie să exist.

via: soulpost