Sau el, sau nimeni. Nimeni deja a fost, acum am nevoie de el

Am avut suficienți bărbați. Undeva am greșit eu, undeva au greșit ei. Eu am greșit că i-am crezut prea mult, ei au greșit că au profitat de asta. Așa am înțeles că încrederea e ceva sfânt. Ca și dragostea. Așa am avut grijă să-mi găsesc libertatea, să plec la timpul potrivit sau invers, să fiu rănită de un nimeni. Apoi să-mi învăț lecțiile. Și cea mai bună lecție a fost să înțeleg că am nevoie de El.

El, care să mă ridice în brațe și să-mi placă. El, care să mă uimească cu simplitatea și bărbăția lui. El, în care să am încredere. El, pe care să-l iubesc.  Să fiu nebună la pieptul lui și admirată, când mă ține de mână. Să fiu doamnă când ieșim în oraș și prietenă, când vom discuta seara înainte de somn. Să fiu eu. Să fie el. Să trăiesc convingerea că nimic nu contează mai mult decât momentul de azi, iar azi îl am pe el aproape. Să-l iubesc.

Sau el, sau nimeni. Nimeni deja a fost, acum am nevoie de el.