Să nu îndrăznești să rămâi alături de omul pe care nu-l poți respecta. Pe el nici nu vei putea să-l iubești

Nu e dragoste dacă nu este și respect. Nu e dragoste dacă nu este și convingerea că pe omul de alături îl admiri, în el ai încredere și lui i-ai spune despre toate fericirile și problemele tale. Nu e dragoste dacă între cafeaua de dimineață și sărutul de „noapte bună” nu mai există și comunicare, și ascultare, și motive de fericire. Trebuie să înțelegi că alături de acest om vei fi în fiecare zi și trebuie să accepți asta. Ba mai mult, trebuie să vrei și să primești cu împlinire. Altfel nu ai cum să crești iubirea. Iar iubirea de început niciodată nu e la fel cu cea de mai târziu.

Rămâi alături de omul pe care cel puțin îl apreciezi pentru ceea ce este. Rămâi alături de omul pe care îl cunoști cu tot cu mofturile și capriciile lui și nu încetezi să ai încredere în el. Rămâi, pentru că-ți place și nu pentru că trebuie. Încearcă să cunoști, să întrebi, să compari. Încearcă apoi să admiri, să înțelegi, să respecți. Dacă nu-ți reușește, să nu rămâi.

Să respecți nu e doar un sacrificiu de dragul celuilalt. E o stare ce vine din atitudine și comportament. Și atunci, dacă omul de alături îți inspiră neîncredere, cum să mai rămâi alături? Cum să pui totul sub balanța posibilului? Zici că poate cu timpul îl vei accepta. Poate cu timpul îl vei aprecia. Nu va fi asta. Și atunci nu va fi nici iubire. Detașează-te de elemente de umplutură, de plăceri de secundă și cuvinte siropoase. Încearcă să vezi esențialul. Fii cu un om pe care îl respecți. Fii cu un om care te respectă.

Să nu îndrăznești să rămâi alături de omul pe care nu poți să-l respecți. Pe el nici nu vei putea să-l iubești.