fb

Psihologia fericirii: iată ce am înțeles despre fericire, atunci când copiii mei au crescut

Nivelul fericirii scade la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani din toată lumea. Anii în care creştem copiii, începem o familie, avem grijă de părinţi noştri şi munca pe care o facem poate fi o povară grea, pe care mulţi din noi o recunoaştem reciproc.

Un număr mai mic de părinţi recunosc că primesc plăcere atunci când copiii lor nu mai au nevoie de implicarea activă a părinţilor. Simt o plăcere enormă când văd că copiii lor pe care i-au adorat şi admirat mereu, timp de două decenii, au crescut, devenind ceea ce sunt şi au dat libertatea părinţilor de a face la fel. Aşa apare golul neaşteptat când tot ce părintele poate face este să lucreze.

Pentru acei părinţi care au fost implicaţi direct în îngrijirea copiilor, aceasta este atât o descoperire, cât şi o eliberare. Probabil, le va lua ceva timp să se obişnuiască cu faptul că serile le aparţin acum doar lor. Vor verifica agenda să vadă dacă nu au uitat că trebuie să ia pe cineva de undeva, să verifice tema pentru acasă a fiului sau să înveţe nişte cuvinte noi ciudate.

Spaţiul gol eliberat în capul acestor părinţi a dat liber oportunităţii şi creativităţii. Acum ei pot ieşi la un concert sau spectacol şi se pot simţi atât de bine. Încă un lucru minunat este faptul că acum copiii au casa și serviciu lor, părinţii pot merge la ei în vizită. Cu cât cresc pe plan profesional, copiii descoperă că părinţii sunt foarte importanţi pentru ei. Puţine lucruri sunt care se pot compara cu sentimentul pe care îl simte un părinte atunci când vede mândria în ochii copilului său. 

Sunt şi cazuri când părinţii s-au dedicat în totalitate carierei şi s-au concentrat exclusiv pe muncă. Astfel de relaţii sunt adesea mai dificile. Astfel de părinţi vor ca copiii lor să le aprecieze sacrificiul, doar că copiii nu le-au cerut acest lucru.

Cea mai grea povară revine acelor copii, care au avut părinţi nefericiţi. După ani de zile după creşterea copiilor, părinţii îşi vor da seama că nu au ţinut cont de aceste patru momente importante:

1. Să-şi iubească tare copiii, dar ambiţiile lor să fie bazate pe propria carieră, nu pe cea a copiilor;

2. Să-şi iubească soţul şi să pună pe prim plan relaţia lor. Copiii vor lua exemplul părinţilor;

3. Să nu-și facă griji pentru orice lucru mărunt. O săptămână mai rea nu îi va face părinţi răi. Copiii poate nici nu îşi vor aminti de asta.

4. Să nu ardă emoțional, încercând să fie părinţii ideali, dar să investească raţional şi în mod regulat în sine şi în copii;

Cu toţii tindem să fim nişte părinţi buni şi să ajungem nişte bătrâni înţelepţi, cu care copiii noştri să se mândrească. Să încercăm să fie astfel!

Source :

misstits.co