fb

Poate că dragostea se construieşte în pauzele mistice dintre cuvinte, dintre vise

Ne dorim dragostea și ne place să credem că este suficient să simțim că iubim. Nu încercăm să ne explicăm ce simțim pentru că ne explicăm dragostea ca fiind bazată pe altceva decât pe logică și nu neg. De multe ori, cel mai adesea când iubirea nu a fost suficientă și a dus la ruptura relației, ne frământă, însă, întrebările. Atunci vrem explicații, vrem să înțelegem și, dacă la început lipsa acestora nu ne deranja, ba chiar ni se părea că ne „încurcă”romantismul, la sfârșitul acelei iubiri, vrem să știm „de ce.”

Atunci când ne cunoaștem bine pe noi, când am reușit cât de cât să ne înțelegem felul de a reacționa, cum gândim, ce ne dorim, ce așteptări avem de la noi, de la ceilalți, de la o relație și de la viață, când ne-am vindecat răni din trecut care au lăsat urme, șansele să iubim mai sănătos sunt mai mari. La fel, șansele să intrăm în relații care să dureze, cresc. Când înțelegem ce fel de caracteristici contează și fac diferența între relațiile reușite și cele care eșuează pe termen lung, ne creștem șansele să fim mai fericiți și împliniți în iubire.

Primul cel mai semnificativ set de caracteristici descoperite ca importante în relațiile de durată este reprezentat de: comunicare și sprijin intim. Aproape a devenit un clișeu să auzi că într-o relație este importantă comunicarea. Faptul că acest lucru este arhicunoscut, nu-i minimalizează importanța și asta nu o spun eu, o spun cercetările în domeniu. Și, cu toate că este un lucru atât de cunoscut, foarte puțini dintre noi știu cu adevărat să comunice și să ofere un sprijin de calitate. Nu este atât de important ce consideri tu că ai comunicat sau transmis și nici ce crezi tu că ai oferit ca sprijin. Contează cum partenerul tău  a perceput și a înțeles ce ai vrut să îi transmiți. Contează dacă el s-a simțit înțeles, a priceput mesajul sau s-a simțit ascultat și sprijinit. Și abia de aici începe adevărata poveste a comunicării, altfel, vorbim despre monolog, dialog între surzi sau convorbire în limbi diferite. Adevărata comunicare este știință și artă și nu începe, cum v-ați putea aștepta cu a vorbi. Începe cu a asculta!

Faptul că sprijinul și comunicarea s-au dovedit a fi cele mai importante caracteristici în relațiile satisfăcătoare, arată că avem nevoie să găsim parteneri care nu doar că pot să exprime ce simt ci știu și pot să asculte cu atenție.  Subevaluăm ascultarea deși, dacă i-am da atenția pe care o merită, ne-am scuti de atâtea neplăceri. Suntem învățați cum să citim, să scriem, să vorbim dar, nu primim instrucțiuni cum să ascultăm. Unii oameni nu știu cum să asculte, alții nu vor. Sunt atât de preocupați cu propriile gânduri și probleme încât atenția lor foarte ușor este mutată de pe cealaltă persoană, pe ei. Ascultarea cu atenție și nu numai, cu empatie și implicare, este un act de generozitate. Presupune să te pui puțin pe pauză pe tine și problemele tale și să faci din partener, persoana cea mai importantă din încăpere. Să fii acolo să îi auzi mesajul, să îi observi gesturile, să îi descifrezi mimica, să-l oglindești pentru a-i arăta că ești acolo și îi oferi întreaga ta atenție, să te sincronizezi apoi cu el ca într-un dans tăcut în care îl urmezi printre cuvinte și tăceri arătându-i că poți să fii acolo, să te pui în locul lui și să pricepi ce simte. Îi poți reflecta empatic cu sensibilitate, ceea ce ai înțeles din ceea ce ți-a spus pentru a vedea dacă ai perceput corect mesajul, apoi, cu preocuparea celui căruia îi pasă, întreabă-l pe partener ce simte și abține-te să îl corectezi, să-l judeci, să îi dai sfaturi sau să îi spui că nu-i corect ce simte. Are dreptul să simtă orice iar trăirile lui nu sunt bune sau rele… sunt pur și simplu! Asta trăiește și, cu încredere, te face părtaș universului său interior. Nu intra cu bocancii acolo, nu trăda curajul celuilalt de a se deschide,  rănindu-l. Dacă nu știi ce să zici, taci! Tăcerea poate alina mai mult decât cuvintele.  Și dacă te decizi să nu taci, înainte să vorbești, asigură-te că ai ascultat cu atenție. Acest fel de comunicare creează o punte de intimitate, sudează, apropie, vindecă relațiile rănite și le întărește pe cele care durează. Cuvintele lămuresc, tăcerile creează misterul necesar locului de întâlnire între cei care se iubesc.

Închei în notă de primăvară citându-l pe E. Kusturica:  „Poate că dragostea se construieşte în pauzele mistice dintre cuvinte, dintre vise. Sentimentul se dezvoltă în toate acţiunile pe care le săvârşeşte omul, dar niciodată misterul final nu este desluşit şi nici nu e aflat vreodată răspunsul la întrebarea care este cel mai puternic ingredient într-o relaţie de dragoste? Pentru că, atunci când misterele pier şi dragostea se evaporă, oamenii se despart, gândindu-se doar la lucruri evidente şi adesea urâte.”

Aveți grijă de voi!