Poate că acum un bărbat își părăsește femeia. Poate că acum moare un om de foame

Îmi spui că nu cunosc eu viața și lumea. Că sunt naivă, o copilă. Ba nu, te înșeli. Nu văd eu lumea colorată. Sunt conștientă de faptul că acum cineva își înșeală omul drag, fură, omoară. Sau poate cineva e în depresie. Altcineva se droghează. Undeva acum o femeie e violată. După aia vinovații vor fi ridicați în slăvi, iar victima criticată, judecată, bârfită, scuipată. Poate că acum un bărbat își părăsește femeia. Poate că acum moare un om de foame, pentru că cel sătul a aruncat mâncarea la coșul de gunoi, dar nu s-a împărțit. Poate că acum un bărbat își bate copiii și soția, iar vecinii sunt spectatori indiferenți. Poate că acum o mamă își îngroapă copilul, iar un copil mama. Poate că acum un prieten îl trădează pe cel care ține la el, pentru niște hârtii valoroase.

Știu că multe nedreptăți sunt pe această lume. Doar că eu nu pot fi ca ea. Nu accept regulile ei. Eu trăiesc frumos și cred în adevăr. Tu spui că viața e amară. Eu spun că e dulce. Pentru că tu faci ce face lumea. Iar eu îl ridic pe cel îngenuncheat, îl ajut, îmi împart felia mea de pâine și nu-mi permit să bârfesc un om. Atunci când îmi ating un scop nu mă laud, și nici nu devin mai mândră. Rămân eu, cea simplă. Acum înțelegi de ce eu văd lumea colorată și tu o vezi în culori sumbre? Pentru că eu am lumea mea minunată și trăiesc după propriile legi. Ir tu ești ca cei din mulțime.

Cu drag, Mary!