Pentru toate femeile care deseori ajung a fi „rezervă”

Dragostea e prea complexă ca să fie explicată prin cuvinte. Dar poate fi definită cu ajutorul mai multor trăsături. Comuniunea este nevoia de a împărtăși cu omul de alături momente frumoase și mai puțin frumoase.

Dragostea mai poate fi și posesivă. Posesivitatea este caracterizată prin dorința ca partenerul să-ți aparțină doar ție, iar relația să fie afirmată public. Pe lângă aceste trăsături, iubirea poate fi comparată cu dorința de a-l savura pe cel de alături, de a-i oferi atenție și grijă.

Cu părere de rău, în societate sunt întâlnite relații în care femeia își împarte bărbatul de alături cu o altă femeie. Fie că femeia are rol de amantă sau alege să trăiască într-o căsnicie toxică, unde este înșelată și folosită de bărbatul pe care l-a ales să facă parte din a sa viață, în ambele cazuri este vorba de același rol.

Când soția nu mai este suficientă sau din varii motive absurde, bărbatul va apela la amantă. Atunci când amanta nu-l va mai satisface și nu-i va mai oferi atenția de care are nevoie, se va întoarce acolo unde știe că mereu este așteptat și iubit.

În astfel de cazuri, bineînțeles, bărbatul nu recunoaște faptul că tratează femeia de alături ca pe o rezervă. Neagă, folosește tot felul de instrumente unde manipularea este la ea acasă.

Femeia de rezervă își va consuma energia și iubirea. Doar că în schimb va primi jumătăți de măsură. De foarte multe ori va renunța la ale sale planuri și scopuri, așteptându-l pe bărbatul de alături, sperând că măcar de această dată se va dedica relației în care este implicat.

Condiția de rezervă nu o va depăși, dacă nu se va impune ca personalitate și nu-și va ridica stima de sine. Nimeni nu este obligat să stea acolo unde este folosit și mințit.

Dragă femeie, „rezervă” este un titlu înjositor, pe care nu ar trebui să ți-l asumi niciodată. Atât. Fără explicații în plus, fără argumente că așa e dragostea. Nu așa este dragostea. Și nu așa trebuie să fie bărbatul iubit.

Cu drag, Mary!