fb

Parabola emoționantă despre bătrânețe și noua generație

Un bătrân a decis să trăiască împreună cu fiul său, cu nora și cu nepotul de patru ani. Mâinele îi tremurau, vedea greu și șchiopăta. Familia mânca împreună la masă, dar mâinele tremurânde ale bătrânului îngreunau procesul. Mâncarea se scurgea din lingură, iar atunci când a dorit să bea lapte l-a vărsat pe masă.

Fiul și fiica erau iritați de acest lucru. „Trebuie să facem ceva. M-am săturat de modul în care el mănâncă, varsă laptele și scapă mâncarea pe jos.” – a zis fiul.

Soțul și soția au decis să așeze o masă într-un colț al casei. Acolo bunicul mânca în timp ce restul se bucurau de cină. După ce a stricat două farfurii – i s-a dat să mănânce din două farfurii de lemn. Uneori bătrânul avea ochii înlăcrimați, fiindcă se simțea singur. Unicele cuvinte pe care le auzea în adresa sa erau reproșurile care i se făceau în timp ce scăpa mâncarea sau tacâmurile jos.

Nepotul de patru ani urmărea în tăcere tot ce se întâmpla în casă. Într-o seară înainte de cină tatăl a observat cum fiul se juca cu câteva bucăți de lemn. Cu blândețe la întrebat:

– Ce faci?

Copilul i-a răspuns cu încredere:
– Fac două farfurii din lemn: una pentru mama, alta pentru tine. Din ele veți mănca atunci când voi crește mare.

Băiatul a zâmbit și și-a continuat treaba. Cuvintele copilului i-a uimit pe părinți. Apoi, pe fețele lor au început să cadă lacrimi. Chiar dacă au tăcut, ambii știau ce au de făcut.

În acea seară fiul și-a luat tatăl de mână și l-a adus la masa familiei. Restul zilelor bătrânul a măncat cu familia. Pe fiu și pe noră nu-i mai deranja atunci când scăpa furculița, vărsa laptele sau păta fețele de mese.