fb

Până și durerea te poate învăța ceva. Poate cele mai importante lucruri

Când suntem mici percepem durerea doar la nivel fizic. Atunci când ne lovim, ne rănim. În acele momente când durerea fizică se face simțită, încercăm să căutăm alinare, cerem ajutorul părinților. Fiind copii, având sufletul neatins de trădare, ură, abandon, nu știm cum e să ne doară pe interior, chiar și atunci când părinții lipsesc mult timp de lângă noi, încă nu suntem capabili să asimilăm durerea care își face loc în suflet.

Creștem. Prima dezamăgire în dragoste. Prima trădare. Primul eșec. Prima ceartă cu părinții. Prima dată când plecăm de acasă pe o perioadă lungă de timp. Toate aceste momente ne-au făcut să plângem, să batem cu pumnii în pereți, să scrâșnim din dinți. Ne-a durut enorm, ne-a marcat drumul vieții. Durerea s-a făcut simțită în fiecare celulă a corpului nostru.

Ce-am făcut când sufeream? Am căutat alinare, la fel ca în copilărie. Cineva care să ne panseze rănile, să ne ia în brațe și să ne zică: de azi înainte totul va fi altfel. Doar că, cu părere de rău, nu am știut că suferința noastră atrage oameni care la fel suferă și caută pe cineva care să le umple golul interior.

De durere nu trebuie să fugim, trebuie să o simțim. Durerea interioară apare în urma alegerilor pe care le-am luat. Atunci când suferim, trebuie de analizat bine situația în care ne aflăm, să ne întrebăm care e cauza durerii din prezent. Care sunt greșelile grave din trecut, de ne-am ales cu goluri interioare.

Ce ne învață durerea?

Durerea ne învață să medităm. Când suferim încercăm să rămânem doar cu noi înșine. Ne întrebăm ce vrem cu adevărat de la viață. Unde am greșit și unde trebuie să fim mai atenți, mai calculați. Durerea ne învață să căutăm răspunsuri. Suferința naște o mie și una de întrebări, de aceea încercăm să căutăm răspunsurile comunicând cu oameni care au gustat din viața plină cu experiențe, citim cărți și încercăm să facem lumină în propriile gânduri.

Durerea ne învață să nu căutăm alinare. Suferința nu se tratează atunci când ne aruncăm în brațele oamenilor care trebuie, după părerea noastră, să aibă rolul „tămăduitorilor de răni consumate.” Astfel riscăm să împovărăm relația cu propriul trecut. Când nu mai putem respira din cauza durerii pe care o simțim, trebuie să ne axăm pe ceea ce ne dorim cu adevărat.

Durerea maturizează. Numai suferind vom învăța să învingem și să luptăm. Numai cunoscând durerea putem privi viața cu ochi maturi și mai asumat. Devenim mai responsabili față de noi înșine și față de cei care fac parte din viață noastră.

Durerea ne face înțelepți. Doar trecând prin greutăți putem aprecia cu adevărat Viața. Durerea ne învață cum să depășim cele mai insuportabile emoții și sentimente. Datorită durerii, noi, oamenii, înțelegem viața mult mai profund. Nu putem da sfaturi și scrie cărți, dacă măcar odată nu am simțit durerea până la oase.

Mary