fb

Orice dragoste care nu are la bază prietenia este ca un castel de nisip construit în valurile mării

Ce-ar fi dacă oamenii s-ar îndrăgosti, s-ar iubi și s-ar despărți într-o singură zi? Ce-ar fi dacă toate momentele de legătură, toate amintirile construite peste ani, toate gândurile frumoase legate de omul drag, chiar și acele certuri… ce-ar fi dacă toate ar dispărea? Oamenii s-ar mai iubi la fel de mult? S-ar cunoaște la fel de bine? Ar îndrăzni să spună ceea ce păstrează sacru în sufletul lor? Mulți cred că dragostea e pasiune, e chimia aia dintre doi oameni. E adevărat. Doar că mai este ceva extrem de important: prietenia.

Nu, nu e neapărat să fiți prieteni înainte ca să deveniți un tot întreg. Mult mai important e ce se întâmplă după. Îmi scriu femei care nu înțeleg ce nu a mers, la care eu le întreb: „dar când a fost ultima dată când ați vorbit sincer și deschis unul cu celălalt?” Urmează tăcere. Îmi scriu bărbați care se plâng că pierd cu fiecare clipă femeia de lângă ei. Îi întreb și pe ei: „când ultima dată ai întrebat-o de ce se simte prost, ce nu-i place?” Aceeași tăcere.

În relația dintre doi oameni, prietenia e rodul unei iubiri sincere și iubirea e rodul unei prietenii adevărate. Atunci când vorbiți despre orice, când vă susțineți, când vă ascultați unul pe celălalt, când știți să cedați și când să vă spuneți cuvântul, atunci când vă înțelegeți din câteva vorbe și nu încercați să învinovățiți fără rost, abia atunci dragostea poate să crească în fiecare zi. Prietenia crescută din iubire e poate cel mai de suflet atribut al oamenilor. Prețuiți clipele petrecute împreună cu omul drag, ascultați și iubiți sincer.

Orice poveste de dragoste care nu are la bază prietenia este ca un castel de nisip construit in valurile mării. –  Ella Wheeler-Wilcox