fb

Oamenii nu se nasc suflete pereche, ci devin! O parabolă profundă care te va convinge de asta

Există atât de mulți oameni care își dedică viața unor căutări constante ale sufletului pereche, crezând orbește că acolo undeva se află un partener perfect doar pentru ei. Și asta pentru că viață de familie fericită și armonioasă reprezintă un vis pentru mulți dintre noi.

Această parabolă va explica cum să-ți găsești omul tău și să fii fericit alături de el.

Filosoful și-a pus un măr în palmă, rotindu-l și privindu-l îndelungat din diferite părți, după care a spus:

– „Oamenii cred că sufletele lor sunt asemenea merelor.”

– „Ce vreți să spuneți?” – s-a interesat curios elevul său.

– „…Dar mai exact – jumătăți ale merelor” – a adăugat gânditorul, tăind cu grijă mărul în două și punându-l pe masă.

– ,,Ei trăiesc cu convingerea că fiecare persoană are o jumătate perfectă.

Ei cred că Dumnezeu, înainte de a trimite sufletele pe lume, le taie în două jumătăți simetrice, jumătăți masculine și feminine, ca pe un măr. Așadar, aceste jumătăți își cutreieră drumul existențial, căutându-se una pe cealălaltă.

Și cum crezi, ei le găsesc? Cum îți imaginezi asta? Care este probabilitatea unei astfel de întâlniri? Știi câți oameni trăiesc pe această lume?”

– ,,Mulți…” – a răspuns elevul gânditor.

– ,,Exact. Mai mult de atât, ce ar urma după ce aceștia s-ar fi găsit unul pe celălalt? Crezi că ar putea deveni un întreg perfect și ar exista în pace și armonie?”

– ,,Firește că da. Oare ar putea fi altfel?” – elevul a răspuns surprins.

– ,,E complet altfel, de fapt!”

Filosoful a luat o jumătate de măr,  a ridicat-o la același nivel cu fața lui și a spus:

– ,,Iată două suflete tinere coborând pe lume. Cum crezi, ce face lumea cu sufletele umane?”

După care a mușcat violent și haotic cele două jumătăți ale mărului.

– „Lumea – a continuat el cu gura plină – nu este statică. Ea este crudă. Ea feliază în bucăți aceste biete ființe. Le mușcă sau le macină complet, până le transformă într-un amestec complet diferit de ceea ce era la început.”

Filosoful a mușcat și cealaltă jumătate, tăcând pe o perioadă și mestecând. Între timp, elevul se uita la cele două bucăți confuz și nervos.

– „Și așa – a proclamat solemn filosoful, alăturând jumătățile mușcate – sufletele se întâlnesc!”

– ,,Dar ele nici măcar nu se potrivesc!” – a strigat elevul.

– ,,Acum uită-te aici” – l-a întrerupt profesorul și a luat încă câteva mere. Mușcându-le concomitent, el a unit o jumătate de măr cu alta din celălalt măr.

– ,,Ei, ce vedem? Acum se potrivesc?”

– „Da – studentul a dat din cap încredințat – acum se potrivesc perfect. Asta pentru că lumea nu i-a mușcat separat, ci împreună!”

Source :

greatpicture