Oamenii devin apropiați nu atunci când încep să doarmă împreună, dar când încetează să mai vrea să producă împresii unul altuia

Ce înseamnă să simți aproape de tine un om? Să-i iubești cuvintele și faptele? Să-i simți lipsa și apoi să-l dorești alături? Să te culci cu el și să trăiești fierbinte clipe întregi? Cu cât ne apropiem mai mult unul de celălalt dorim să devenim un fel de exemplu în viața lui și de aici până la demonstrații de prost gust nu este prea mult. Ceea ce dorim de la omul drag nu apropie, ci dimpotrivă, duce o relație în extreme. Lucrurile trebuie să meargă firesc dacă dorești alături un om sincer, fără pretenția de a părea mai ceva decât tine. Oamenii devin apropiați nu când iubesc, ci când nu mai transformă dragostea într-un motiv de comparație.

Să vrei să ai grijă de el. Să vrei să-i oferi tot ce ai mai bun ei. Să dorești clipa să devină veșnicie iar veșnicia să poarte numele celuilalt. Dragostea și tot ce reprezintă ea nu a cunoscut niciodată limite, în schimb a cerut de la ambii sinceritate și un plus de maturitate. Nu putem crede omul de alături un om drag dacă nu încetăm să-l vedem ca o sursă de plăcere și de împlinire a poftelor. Confundăm atunci dragostea cu marfa și e rău. Încercăm să vrem o iubire adevărată pe bază de consum și asta nu duce la nici un rezultat. Nu te apropie o noapte de dragoste sau zece sau câte or fi. Nu te apropie nici darurile, nici cuvintele și nici mândria de a te simți alături de un om puternic sau frumos. Te apropie detașarea de la materialism, de la orgoliu, de la îngâmfarea din fiecare zi. Te apropie dorința să apari în fața celuilalt natural, sincer, deschis, gata să iubești un om la fel de natural și sincer și gata să schimbi la tine ce nu se leagă. Dragostea doar nu este o campanie de PR ieftin pe câteva luni sau ani sau o viață.

Oamenii se despart pentru că s-au mințit. Oamenii se despart pentru că nu și-au spus povestea lor așa cum este ea de tristă sau incertă. Oamenii se despart pentru că ani la rând au încercat să pară ceea ce nu sunt, să doarmă și să se trezească unul lângă celălalt purtând măști. E cea mai mare prostie să încerci să iubești fiind altcineva decât ești în realitate. Sau să iubești la rândul tău un om străin, așa cum ți-l imaginezi tu și nu cum este de fapt. E o prostie să vrei să pari cineva pentru omul pentru care pur și simplu trebuie să fii alături, tu. E o prostie să te prefaci pentru ca să cucerești. Vei cuceri un om îndrăgostit de ceea ce nu va avea apoi. Iar când vei dori să spui că omul de alături este omul tău, nu vei avea cum și nu vei găsi motive. Tu vei fi străin și el va fi străin. La ce bun să vinzi și să cumperi dragoste, dacă poți să o primești și să o oferi simplu, sincer, din inimă? La ce bun să consideri aproape un om care te ia drept marfă? Mai bine lași. Caută un om alături de care te vei simți cel mai bine fiind tu. Plângăcioasă, nebună, enervantă, cu slăbiciuni o mie, dar tu. Așa vei găsi la el un prieten și un amant și un iubit și un om sincer. Aproape.

Oamenii devin apropiați nu atunci când încep să doarmă împreună, dar când încetează să mai vrea să producă împresie unul altuia.