fb

Oamenii „Da” și oamenii „Nu” – care din ei ești tu?

Da și Nu. Te-ai gândit cât de des spui „Da” și „Nu” în viața de zi cu zi? Și care cuvânt îl spui mai des? Ești omul „Da” sau omul „Nu”?

Există trei categorii de oameni: cei care niciodată nu spun „Nu” și răspund întotdeauna „Da” la orice rugăminte. Alții întotdeauna spun „Nu”, de la ei rareori vei auzi cuvântul „Da“. Iar a treia categorie de oameni sunt cei care au capacitatea să răspundă „Nu” cât și „Da” în indepedență de rugămintea solicitată.

Ultima categorie reprezintă oamenii care nu a probleme cu propia personalitate, ei pot renunța la ceea ce li se pare inutil. Se pot concentra auspra nevoilor proprii. Răspunsurile „Da” și „Nu” indică poziția unui om, integritatea sa interioară și echilibrul lui în viață. Și desigur acești oameni sunt mai adaptați la viața din societate. Dar cu părere de rău, astfel de persoane sunt puține.

Ce transmite cuvântul „Nu”? Acest cuvânt controlează relația și distanța dintre două persoane. Cuvântul „Nu” spus de un adolescent îl face să-și cunoască propriile limite, dar dacă zice foarte rar „Da” aceste limite vor fi distruse. Cuvântul „Nu” îl apară pe propriul său Eu.

Cine sunt oamenii „Da”?

Acești oameni sunt răbdători, simpatici, grijulii. Ei sunt concentrați mai mult asupra problemelor celor din jur, decât pe ale lor. Mereu sunt gata să ajute pe cineva. Aceste persoane țin cont de fericirea și comoditatea altora, dar nu și de a lor.

Mereu se vor găsi dintre cei care îi vor folosi. Până la urmă ei sunt fără probleme. Se pot supăra pe alții că sunt impuși să-i ajute mereu, dar niciodată nu vor spune „Nu”, pentru că se simt inconfortabil față de cel care îi cere ajutorul. Le este frică să nu o supere pe cealălaltă persoană, le este teamă că o dată ce au răspuns „Nu” s-ar putea să piardă acea relație de iubire sau de prietenie.

Acești oameni ignoră nevoile și sentimentele lor. Din această cauză suferă de tulburări psihosomatice, deoarece suprimă furia și frica de a rămâne singuri și de a fi respinși de cei din jur. Din acest motiv aleg să se ignore pe ei înșiși. Trăiesc cu senzația că încă de la naștere li s-a interzis să spună „Nu”. Cine le-a luat acest drept? Părinții, desigur. Părinții care au educat un copil convenabil pentru ei. Ei au decis ce-i bun pentru copil, unde să plece, ce decizie să ia, când să mănânce și când să doarmă. Astfel copilul nu a avut dreptul să-și spună nemulțimirile și așteptările.

Fiind deja maturi acești oameni trăiesc fără acest drept, pentru că felul în care părinții îi tratau când erau copii i-a influențat și continuă să aibă aceeași atitudine față de ei. Ei înșiși se privează de dreptul la cuvântul „Nu”. Ei nu pot refuza, pentru că ar putea ofensa pe ceilalți. Nu pot tolerea refuzul, iar cuvântul „Nu” este văzută ca o lovitură, respingere sau ca o lipsă de iubire. Pentru ei mereu este puțin: puțină durere, puțină dragoste și atenție, puține sentimente, puțină comuncare și informare.

Cine sunt oamenii „Nu”?

Pentru acești oameni mereu e prea mult. Cuvântul „Nu” e ca un scut ce le protejează lumea interioară. Atunci când cealaltă persoană cere de la ei multă atenție, iubire și comunicare, se simt epuizați și de obicei sunt zgârciți la emoții.

Ce s-a întâmplat cu ei? Le este frică că cineva mai puternic ar putea să le ia puterea. De regulă acești oameni au fost abuzați emoțional, dar în acest caz a fost prezentă și violența fizică. Cuvântul „Nu” – este singurul lucru care îi salvează și le oferă posibilitatea de a se simți liberi și în siguranță.
Atunci când se întâlnește omul „Da” cu omul „Nu” se întâmplă ca după scenariul „Catch me if you can” – unul fuge, celălalt încearcă să-l prindă.

De ce astfel de oameni formează un cuplu? Pentru a termina ceea ce a rămas neterminat încă din adolescență. Omul„Da” trebuie să se învețe să nu uite de el. Iar omul „Nu” trebuie să nu uite că există și „Noi”.
Ce înseamnă asta? Omul „Da” trebuie să-și construiască sprijinul său intern, să încerce să-și cunoască granițele, să zică „Nu”, fără ca să-i fie teama că va pierde pe cel de alături. Omul „Nu” trebuie să învețe să fie sociabil, să lase și pe ceilalți să intre în lumea lui, să fie deschis și să nu aibă teamă că va fi ca în copilărie, propria vulnerabilitatea să fie folosită împotriva lui. Acești doi oameni se întâlnesc pentru a evolua și a învăța împreună. Dar, de multe ori oamenii nu trec această etapă critică.

O persoană matură ar trebui să poată să spună „Da” și „Nu”. Fara a se bloca într-o lungă perioadă de timp, între „Da”sau doar într-o stare de „Nu”. Relațiile se dezvoltă din mișcarea constantă – „Eu” la „Noi” și apoi de la „Noi”la „Eu”, ca și cum ai respira. Dar, în cazul în care cuplul este blocat între respirație și inspirație, relația moare. Nu se poate dezvolta în acest blocaj, deoarece devine insuportabil pentru ambii parteneri.

Ce se poate de recomandat unei astfel de relații?

Advertisement

Uită-te în ochii copilului din tine și ieși în întâmpinarea lui. Unul trebuie să depășească teama de intimitate și de socializare, iar al doilea trebuie să depășească teama de singurătate și de respingere. Fiți ca doi profesori înțelepți care se ajută unul pe altul să crească. Ei devin frustrați și renunță la ochelarii roz și ating iubirea matură. Formează o relație în care nu există loc de idealuri, cerințe și încercări de a a domina unul pe altul.

Source :

nastroy.net