fb

Oamenii care iubesc sunt cei mai frumoşi. Hai să ne îndrăgostim câte doi odată

Sunt relaţii frumoase. Sunt relaţii care sfârşesc înainte să înceapă cu adevărat. Sunt relaţii exemplu, de la care ai învăţa o viaţă întreagă. Dincolo de cuvântul “echipă” într-o relaţie, doi oameni care ţin unul la celălalt vor găsi de fiecare dată motive să spună ceea ce altora li se pare străin. Doar fericiţii se recunosc în cuvinte de dragoste, nu e aşa?

Dragostea nu este o definiţie purtată prin buzunare şi nici un gând de doi bani pe care l-ai putea uita la o staţie de troleibus. Dacă iubeşti, iubeşti. Dacă nu iubeşti, exişti. Poate că ceea ce simţim cu adevărat ne face mai buni, mai puternici, mai atenţi la lucruri care contează. O iubire sănătoasă se va naşte din grijă, dor nebun şi o bucată de gând ce te va duce la ea ca soţie şi mamă a a copiilor tăi.

Vei reveni grăbit în prezent, pentru că ai de oferit nişte flori şi umărul pentru trupul ei atât de scump. Dacă te vei întreba de ce ea, de ce cu ea şi de ce anume acum, să laşi întrebările să fugă într-un sărut furat pe furiş. Pur şi simplu caută ceea ce iubeşti şi lasă să îţi pătrundă în vene.

Să iubeşti mai mult decât poţi să oferi e o declaraţie de recunoştinţă pentru clipa când înţelegi că ceea ce iubeşti se află în dreapta ta. Ce poate fi mai frumos decât să ai grijă de cineva? Să îţi pese, să îţi fie dor, să vrei să oferi, să împarţi, să construieşti. O fi dragostea de modă veche, dar nimeni nu a anulat emoţia unui sărut şi nimeni nu a încetat să creadă că până la urmă dintr-un sentiment poate ieşi ceva special.

Pas cu pas, recunoşti că e frumos ce se întâmplă. Bărbat sau femeie, angajat sau şomer, tânăr sau bătrân, cauţi să te laşi dus de lumea nebună a dragostei. Pentru că e o nebunie să uiţi de tine măcar şi pentru câteva ore, zile, ani. Să nu întrebi niciodată dacă e cu sfârşit sau ba. Nu-ţi fie frică de se va termina. Ceea ce este adevărat nu se termină niciodată!

O iubire sinceră schimbă destine şi uneşte destine. Pentru o iubire sinceră s-au cunoscut necunoscuţii, s-au cumpărat bilete de avion şi s-au vindecat pesimiştii. Cei cărora le este teamă sau sunt trişti, trăiesc dragostea şi mai intens. Pentru că teama este un început al sufletelor sicere iar tristeţe în genere nu există.

Tristeţea este absenţa dragostei, care se risipeşte firesc odată ce simţi. Trăind, nu vrei decât să cunoşti o altă poveste care să completeze povestea ta şi pe care să o completezi la fel cu parte din tine. Adevărat, iubirea se trăieşte necondiţionat, dar e mult prea sincer să o trăieşti în doi. Să împarţi fericirea la doi. Să treci de necunoscut şi să acoperi cu lumina lui umbrele tale. Să fii realist şi să înţelegi că iubirea nu e doar o bucată de cuvânt sau o greutate.

Greutăţi există şi vor fi mereu. Doar că e cu mult mai uşor să le treci în doi. Cuvinte frumoase vor fi şi ele mereu. Doar că e mult mai scump să le vorbeşti în doi.

Poţi să strigi întregii lumi că eşti fericit, poţi să ai totul, mai mult decât totul, poţi să îţi cucereşti demonii şi să te ai bine cu îngerii. Dar numai iubind nu îţi este teamă nici de demoni, nici de îngeri. Ceea ce trăim cu adevărat, trăim oriunde, oricând şi cu orice împrejurare.

Păstrăm în sufletul nostru o bucată din celălalt, ca atunci când îşi va pierde bucăţi de suflet, să i le dăm pe ale noastre. Trăim cu intensitate momentele de fericire, pentru că avem ce oferi. Suntem gata să cuprindem o lume întreagă cu un gând şi în acelaşi timp să ne risipim într-o mare de vise. Şi toate astea să aibă un răspuns: dragostea!

Oamenii care iubesc sunt cei mai frumoşi. Hai să ne îndrăgostim câte doi odată!