Oamenii care au amintiri puternice comune nu mai pot fi străini. Ei fie se iubesc, fie regretă, fie își amintesc în fiecare zi ce au trăit

Oamenii care au amintiri puternice comune nu mai pot fi străini.

Ei se iubesc în tăcere considerând că despărțirea și depărtărea dintre ei îi va face să uite unul de altul, că doar așa vor trece peste suferință, că vor uita tot ce a fost între ei. Vor uita zilele când și-au promis iubire eternă, vor uita când s-au dăruit unui altuia trup și suflet. Se iubesc chiar dacă vor să ascundă emoțiile pe care le trăiesc și speră că într-o zi va veni omul potrivit care să poată să-i facă să trăiască unul fără altul.

Ei regretă. Regretă  că au renunțat atunci când trebuiau să lupte. Regretă că nu au știut să se asculte, că uneori prea mult s-au victimizat, au reproșat, pe când trebuiau să fie mai înțelegători și binevoitori. Le pare rău că s-au căutat o viață și s-au pierdut în câteva clipe. Regretă că au fost mândri și au ținut cont de orgoliu și nu de emoții vii. Regretă că au fost prea lași și nu au știut să lupte pentru iubirea lor.

Sau își amintesc în fiecare zi ce au trăit. Orice loc le amintește de ei doi. Banca din parc pe care stăteau îmbrățișați și se sărutau. Foișorul din curtea casei unde admirau ploaia. Terasa unde serveau împreună ceaiul. Atunci când vor să se debaraseze de tot ce-i leagă, ei nu pot, mereu au senzația că sentimentele din trecut reapar mai puternice ca oricând. Iar asta se întâmplă pentru că s-au iubit, au știut să-și lase unui altuia amintiri frumoase.

Oamenii care au amintiri puternice comune nu mai pot fi străini. Ei au împreună un trecut frumos, plin de zile senine și momente de nedescris. Nu pot fi străini doi oameni care au împărțit o mie și una de dorințe, care  și-au dăruit unui altuia tot ce au avut mai bun, care au crezut în ei, care au știut să se iubească unul pe altul frumos.  Ei duc dorul acelor zile când au fost împreună și au împărțit bune și rele. Oamenii care s-au iubit cu adevărat nu pot fi străini, ei pot doar  să se mintă cu acest gând și să poarte masca indiferenței, dar sufletul lor să se rupă în mii de bucăți.