fb

O poveste tristă de viață despre prima dragoste

Andrei nu s-a căsătorit din mare dragoste. Așa s-a întâmplat. Soția lui știa despre asta, așa că nu a mai dat multe întrebări. Au împreună o fiică. Casa era mereu curată, confortabilă, în schimb sufletul era gol. Îl umplea cu ce putea: prieteni, fotbal, muncă. Voia să se afle oriunde, numai nu acasă, mai ales dacă știa că fiica lor dormea la bunici. 

Într-o asemenea zi, când a simțit că nu vrea să se întoarcă acasă, a plecat cu prietenii în bar, să bea o bere. Soția nu a considerat necesar să îl telefoneze. El și-a închis telefonul. Prietenii deja se împrăștiau pe la casele lor, dar Andrei oricum nu voia să plece. Stătea singur la masa de lângă bar, să bea o cafea și, pentru o clipă, închise ochii. Deodată, ca prin vis, auzi o voce de femeie, iar ochii i-au fost acoperiți cu mâna. A recunoscut vocea. Ar recunoaște această voce dintre un milion. Era Cristina, prima lui dragoste.  Se afla într-o deplasare și intrase în bar să ia o gustare. 

Cristina! Prima lui dragoste, prima  pasiune, nebunia lui. Se cunoșteau de mici, iar mamele lor învățaseră împreună. Până la 14 ani au fost doar prieteni, apoi tatăl ei a fost promovat la serviciu și s-au mutat în alt oraș. Timp de 3 ani au corespondat. În vacanța de vară, când Cristina împlinise 17 ani, ea venise în vizită la bunica ei. Era mult mai frumoasă, matură, cu ochii ei verzi ca smaraldul și cu părul de un blond închis, de la care mirosea a mere și scorțișoară.

La mijlocul verii, Andrei s-a hotărât și a sărutat-o. Ea i-a răspuns cu un sărut pasional și din acel moment au fost de nedespărțit. Dar vara a trecut prea repede, iar Cristina a plecat pe 10 luni. Toamna venise, iar Andrei își punea o mulțime de întrebări: oare e singură Cristina? Oare nu o îmbrățișează și nu o sărută nimeni? Andrei își ieșea din minți.

Aceste gânduri nu îl lăsau deloc. Îi rupeau sufletul în bucăți.

De aceea, atunci când colega sa de clasă, Paula, l-a invitat la ziua ei de naștere, Andrei a acceptat, fără să se gândească prea mult. El credea că astfel va putea uita de gândurile care îl măcinau. A doua zi, s-a trezit în pat, iar alături era Paula. Din acel moment, a început periodic să meargă să o vadă pe Paula. Ea mereu era bucuroasă și nu cerea nimic în schimb. Ea doar îi dăruia lui Andrei cele mai fierbinți nopți, îi alina sufletul și îi spunea că îl iubește. Era ca un medicament pentru Andrei. 

Timpul trecea. Cristina a revenit pe la mijloc de iunie. Era și mai frumoasă, și mai atrăgătoare, mirosind la fel, a mere și scorțișoară. Predase sesiunea înainte de termen și era pregătită să se transfere la departamentul fără frecvență. Andrei era extrem de fericit. El fusese acceptat ca stagiar într-un atelier de reparații auto. Au ieșit împreună să se plimbe, apoi Andrei a petrecut-o acasă. Acolo, pe iarba din curte, visul și dragostea lui Andrei pentru Cristina au prins contur și culoare. În acel moment, era cel mai fericit om de pe planetă. I-a spus Cristinei cât de mult o iubește. A cerut-o în căsătorie. Visul lor frumos și plin de culoare a continuat aproape toată vara. Andrei nu s-a mai gândit la Paula. Doar că la sfârșitul verii, Andrei a primit un mesaj de la ea, care îi spunea că este însărcinată în 14 săptămâni. Andrei intrase în panică. Lumea lui plină de culori s-a transformat în scrum. A plecat la Cristina și i-a povestit totul. Cristina l-a ascultat în tăcere. Avea ochii în lacrimi și sufletul înecat în durere. I-a spus lui Andrei că are nevoie de timp, să se gândească. A doua zi, când Andrei s-a dus la ea, Cristina deja plecase la părinți. Telefonul ei era închis.

Andrei era distrus. O blestema pe Paula că apăruse în viața lui. O blestema pe Cristina, că nu l-a înțeles și nu a rămas. Dar și-a dat seama că unicul vinovat în această situație este doar el. Treptat, a acceptat gândul că va deveni tată. S-au întâlnit cu Paula și au decis să se căsătorească. Au făcut-o când Paula era deja în luna a opta de sarcină. A născut o fată, pe care el pur și simplu o adora. Doar că noaptea continua să o viseze pe Cristina, cu părul ei blond – închis, mirosind a mere și scorțișoară. 

Fetița creștea, rămânea pe noapte la bunici, iar Andrei se reținea tot mai des la serviciu. Paula îl aștepta, fără să-i reproșeze absolut nimic. Andrei, însă, nu încetase să o caute pe Cristina. O găsise pe un site de socializare, iar sub poza ei era scris că este fericită. Andrei era gelos. I-a scris un mesaj în care spunea că este fericit cu Paula, că au împreună o fetiță și își mai doresc un copil. A mințit. Cristina i-a răspuns că se bucură pentru el, apoi nimic. 

Când Andrei i-a auzit din nou vocea, nu îi venea să creadă. Și sufletul lui a strigat tot adevărul. I-a povestit absolut totul. Cristina tăcea și asculta. Apoi i-a spus că este un nenorocit și că îi este milă de Paula, că niciodată nu a știut să aprecieze ceea ce a avut și ce are. Și a plecat.

Andrei două săptămâni a trăit singur, într-un apartament închiriat. Și-a pus ordine în gânduri. Îi lipseau mirosul de prăjituri ale Paulei și râsetele fetiței lor. A înțeles că nu a apreciat ceea ce a avut lângă el. Și-a dat seama că devenise un narcisist, un egoist. După două săptămâni s-a întors acasă. Casa era goală. Paula plecase la părinți. Andrei și-a dat seama că soția lui trebuia purtată doar în brațe pentru iubirea ei, pentru răbdarea ei, pentru înțelegerea ei. Andrei a cumpărat un buchet de flori și a plecat la părinții Paulei. Ea era la bucătărie, și Andrei și-a destăinuit sufletul în fața ei. I-a spus că mai mult nu o va răni niciodată, că o va face cea mai fericită. Paula stătea în fața lui și prinvind-o, Andrei și-a dat seama că a avut lângă el în toți acești ani cea mai frumoasă femeie, cea mai scumpă soție, cea mai iubitoare și mai dragă ființă.

Paula l-a iertat. I-a acceptat povestea și a dat o șansă iubirii lor. E un sfârșit fericit, deși putea fi altfel. 

Prețuiți omul de lângă voi.