Aceasta este o povestioară despre problemele noastre pe care nu le putem schimba și cum noi le putem face față atunci când nu există o soluție.

Încă din copilărie, maestrul Zen Ikkyo avea numeroase talente. Profesorul lui avea o ceașcă scumpă, era rară și venea încă din antichitate. Într-o zi, Ikkyo, întâmplător, a stricat-o. Atunci s-a pierdut cu firea.

Când a auzit pașii profesorului, a strâns grăbit cioburile și le-a ascuns la spate. Când profesorul l-a văzut, a întrebat:

• De ce oamenii trebuie să moară?

• Pentru că e ceva firesc, – a răspuns copilul. Totul trebuie să moară la un moment dat.

Aducându-și mâinele în față și arătând cioburile, Ikkyo a zis:

• A venit timpul ceștii dumneavoastră să moară.

Ce putem învăța din această istorioară?

1. Tot ce are un început are și un sfârșit

Chiar și lucrurile bune se termină cândva. Uneori, astea sunt relațiile, prieteniile, un serviciu bine plătit. Alteori, e vorba de cana preferată care purta numeroase amintiri.

Acesta este un adevăr trist, însă inevitabil. Și doar atunci când realizăm că ceea ce are dreptul la viață, are obligația de a muri, vom putea primi schimbările liniștit.

• În viață, deseori, ai parte de neplăceri

Câteodată, aceste plăceri nu sunt prea mari, de exemplu când strici o cană drăguță. Dar există și cazuri grele, chiar tragice.

Aceasta nu este cea mai plăcută parte a vieții, însă nimic nu poate fi schimbat.

• Dacă suferi după o pierdere, trebuie să reții acest adevăr…

Noi nu putem să știm ce ne așteaptă după colț. Un lucru pierdut face loc altui mai bun. Prin suferință devenim mai puternici.