Aceasta este o povestioară despre problemele noastre pe care nu le putem schimba și cum noi le putem face față atunci când nu există o soluție.
Încă din copilărie, maestrul Zen Ikkyo avea numeroase talente. Profesorul lui avea o ceașcă scumpă, era rară și venea încă din antichitate. Într-o zi, Ikkyo, întâmplător, a stricat-o. Atunci s-a pierdut cu firea.
Când a auzit pașii profesorului, a strâns grăbit cioburile și le-a ascuns la spate. Când profesorul l-a văzut, a întrebat:
- De ce oamenii trebuie să moară?
- Pentru că e ceva firesc, – a răspuns copilul. Totul trebuie să moară la un moment dat.
Aducându-și mâinele în față și arătând cioburile, Ikkyo a zis:
- A venit timpul ceștii dumneavoastră să moară.
Ce putem învăța din această istorioară?
- Tot ce are un început are și un sfârșit
Chiar și lucrurile bune se termină cândva. Uneori, astea sunt relațiile, prieteniile, un serviciu bine plătit. Alteori, e vorba de cana preferată care purta numeroase amintiri.
Acesta este un adevăr trist, însă inevitabil. Și doar atunci când realizăm că ceea ce are dreptul la viață, are obligația de a muri, vom putea primi schimbările liniștit.
- În viață, deseori, ai parte de neplăceri
Câteodată, aceste plăceri nu sunt prea mari, de exemplu când strici o cană drăguță. Dar există și cazuri grele, chiar tragice.
Aceasta nu este cea mai plăcută parte a vieții, însă nimic nu poate fi schimbat.
- Dacă suferi după o pierdere, trebuie să reții acest adevăr…
Noi nu putem să știm ce ne așteaptă după colț. Un lucru pierdut face loc altui mai bun. Prin suferință devenim mai puternici.
