O nouă filosofie a unor bărbați: „Nu sunt dator nimănui cu nimic”

Tot mai des auzim păreri precum că un bărbat, de fapt, nu are nevoie de foarte multe lucruri. Ca și cum credeam că un bărbat are nevoie de o casă, o familie, de o soție, copii, muncă, de un copac plantat cu propriile mâini.

De noi realizări, de dezvoltare personală, de eforturi și avansări în dezvoltare. De cât mai multă admirație și femei. Acum se dovedește că e greșit totul, că un bărbat se poate descurca mult mai bine fără toate acestea.

Unii bărbați se simt foarte mulțumiți și împliniți să trăiască singuri, fără a avea o soție, de aceea aleg să muncească orice muncă li se propune, în orice condiții, doar să plece de la soția cicălitoare care îi distruge viața.

Pe acest bărbat traiul cu familia l-a obosit și l-a epuizat. Acum, că este singur, are toată libertatea din lume și se simte cel mai fericit, chiar dacă doarme pe unde apucă sau mănâncă orice găsește. Alți bărbați argumentează că pierderea serviciului cu 20 de ani în urmă este din cauză că nu există o muncă care să nu-i rănească ego-ul.

Sau că nu a vrut să lucreze pentru bani puțini la inteligența pe care o are

Drept urmare a început să petreacă timpul acasă, fără să-i pese cum se descurcă soția cu copilul. Dar există și așa bărbați care, chiar dacă au o vârstă nobilă, continuă să trăiască cu mama.

Aceasta încă mai muncește și nu poate abandona serviciul din cauza fiului care nu lucrează și care nici nu poate face față tuturor greutăților vieții fără mama sa. Este bine atunci când oamenii încep să se gândească la valorile pe care le urmează, ale lor sau cele impuse de societate.

Bucură faptul că unii bărbați învață puțin câte puțin să reziste propagandei agresive ale carierismului ca valoare principală. Poate că acest lucru va avea și un impact pozitiv asupra sănătății și speranței de viață. Dar afirmația că bărbații nu datorează nimănui nimic trebuie făcută numai pe responsabilitatea lor.

Adică, dacă bărbatul este singur, fără o parteneră, fără soție sau familie, poate trăi așa cum dorește el. Dar dacă acest bărbat are deja o familie, dacă are copii, el deja este inclus într-un anumit sistem de relații care cere anumite responsabilități.

Dreptul lui la o existență liberă și senină se termină acolo unde încep drepturile copiilor lui și ale părinților, în cazul că mai locuiește cu ei.

Să refuze toate bucuriile vieții poate doar un bărbat de 80 de ani, dar să facă acest lucru un tânăr de 40 de ani, cumva trezește milă. La urma urmei, majoritatea oamenilor sunt destinați la mult mai multe lucruri decât doar să stea și să nu facă nimic.