fb

Nu situațiile, nici partenerul nu ne determină reacțiile ci felul în care noi le interpretăm

Nu există vieți împlinite și nici relații satisfăcătoare dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru ele. Dacă îți asumi creditul pentru lucrurile bune care ți se întâmplă în relație dar îl blamezi pe celălalt pentru toate cele rele, nu există speranțe mari pentru relația voastră. Dar, dacă poți face un efort conștient susținut și de bună-credință ca să vezi punctul de vedere al celuilalt și să te pui în locul lui, poți vedea felul în care ești responsabil pentru problemele existente în relație.

Adesea, în cabinet, chiar și atunci când vin cu bune intenții de înțelegere și ameliorare a problemelor de cuplu, partenerii se lansează într-un șir de acuzații la adresa celuilalt încercând în toate modurile posibile să mă convingă pe mine și parcă și pe ei înșiși, cum partenerul este de vină, cum din cauza lui relația nu merge. Abia după ce se opresc din tirada de învinuiri și își trag sufletul, îi întreb de ce au venit la mine și mă privesc ca pe un extraterestru parcă regretând că au ajuns la o persoană incapabilă să înțeleagă ceva ce tocmai au enumerat cu ”entuziasm”. Trece ceva vreme să priceapă și apoi să accepte că, pe canapeaua psihologului, nu este locul în care se judecă, nici măcar cu dovezi, relația lor pentru că nu există, încă, infracțiunea de „iresponsabil prin neglijență în relația intimă de cuplu”.

Psihologul nu este judecător și nu decide dreptatea care, nici măcar nu este importantă. Importantă este orientarea și susținerea cu motivație și efort a dorințelor și  încercărilor de îmbunătățire. Și aceasta începe cu asumarea responsabilității, a fiecărui partener pentru el însuși și pentru relație. În loc să atribui vina partenerului, ai putea să iei o parte din ea asupra ta și să înțelegi cum acțiunile celuilalt pot fi, parțial, reacții la acțiunile tale. Fiecare partener trebuie să aibă un simț al responsabilității pentru ceea ce s-a întâmplat și un anumit simț al controlului pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dacă simți că acțiunile tale sunt în totalitate determinate de situație, ai puțin control asupra ta. Dacă simți că acțiunile celuilalt sunt în totalitate cauzate de felul său de a fi, nu ai niciun control asupra lui.

Nu situațiile, nici partenerul nu ne determină reacțiile ci felul în care noi le interpretăm, modul cum alegem să ne raportăm la ele. Este o veste bună să cunoaștem acest lucru pentru că asupra felului în care noi gândim și cum putem să ne comportăm, putem decide, restul este în afara alegerii noastre. Uneori putem schimba situațiile, alteori trebuie să ne schimbăm noi modul de a ne raporta la ele.

Când partenerii încep să înțeleagă și să accepte acest mod de a vedea lucrurile fac pași importanți spre o nouă abordare a relației.

Asta nu înseamnă că trebuie să ținem cu orice preț să îmbunătățim relațiile în care suntem. Unele relații  pur și simplu nu merg sau nu pot să meargă. Cu un partener care este fizic sau psihic abuziv și incapabil să se schimbe, căutarea motivelor comportamentului lui și asumarea doar a responsabilității proprii asupra situației relației, poate să nu ducă la rezultate favorabile. Poate cea mai grea parte a unei relații este să îți dai seama când poți încerca să salvezi lucrurile și când nu. Câteodată, oamenii au nevoie de ajutorul unei a treia persoane obiective pentru a pune lucrurile în ordine și așa ajung pe canapeaua din cabinetul psihologului. Acolo poate începe o nouă poveste: a înțelegerii și îmbunătățirii relației sau a înțelegerii și acceptării despărțirii. Un drum adesea dificil, frustrant care necesită răbdare și motivație.

Aveți grijă de voi!