fb

Nu puneți întreaga povară a satisfacției vieții pe umerii partenerului

Fiecare dintre noi visăm la împlinirea venită prin iubire și aspirăm la relații bune. Nu perfecte, pentru că avem suficientă maturitate ca să admitem că viața nu este perfectă, noi nu putem fi perfecți, deși, undeva, în colțul irațional al minții noastre ne iluzionăm că poate, cine știe, cumva vom avea parte de perfecțiune. Și poate chiar vom avea. Atâta doar că trebuie să acceptăm că este vorba de perfecțiunea proprie. Definiția proprie a perfecțiunii, dacă vreți să îi ziceți așa, ar fi, varianta cea mai bună și satisfăcătoare care ni se poate întâmpla fiecăruia dintre noi. La o asemenea perfecțiune cred că putem visa. Toți ne putem dori să avem vieți frumoase și relații satisfăcătoare și merită să muncim ca să le obținem pentru că nu vor pica din cer.

Este sănătos să visăm dar este foarte important să rămânem conștienți de faptul că o viață visată se transformă în realitate abia atunci când ne trezim și depunem efortul necesar pentru a o face posibilă. Putem avea vieți bune, relații suficient de bune cât să trăim din plin iubirea și întreaga gamă de emoții de care suntem capabili și care ne fac să ne simțim vii.

Nu putem trăi singuri dar a trăi împreună cu cineva este posibil abia după ce am învățat să fim bine cu noi înșine. Abia după ce am înțeles cine suntem, cam ce ne dorim, încotro ne îndreptăm, ce avem și putem oferi, ce ne face să fim unici, care ne sunt pasiunile, calitățile și limitele, când reușim să ne definim identitatea și ne asumăm matur responsabilitatea pentru alegerile noastre, pentru calea pe care o urmăm și pentru propria persoană, putem invita alături de noi pe cineva care dorește să împartă cu noi același drum în aceeași direcție.

Oricât de mult vom iubi omul de lângă noi, nu avem nicio scuză să îl împovărăm cu nevoile noastre de împlinire. Nimeni nu este dator să ne facă fericiți iar cei care reușesc să ne aducă bucuria zilelor frumoase o vor face pentru că aleg, simt, își doresc să contribuie la fericirea noastră, o fac fără efort și asta pentru că nu se simt forțați să ne aducă o împlinire după care tânjim, pentru care nu știm ce să facem dar pe care o cerem partenerului și ne supărăm dacă nu poate să ne-o ofere.

Partenerul nu te poate face fericit pentru că își dorește el asta chiar dacă face tot ce știe în acest sens. Fiecare cunoașteți, probabil, persoane care, orice li s-ar oferi sunt nemulțumite, se simt neîmplinite, sunt frustrate și nefericite cerând mereu mai mult. Nimeni nu este dator să îți ofere ce tu nu îți poți oferi singur. Ești singurul responsabil să îți cauți echilibrul și liniștea, să alegi cu maturitate situațiile care te dezvoltă și îți oferă siguranță și stabilitate. Ești singurul dator să îți atingi obiectivele pe care tot tu ești responsabil să ți le descoperi și să muncești ca să le împlinești. Un parrtener nu va putea umple un gol pe care tu singur nu știi cum să îl umpli. O relație nu se poate construi pe un fundament nesigur și fragil. Din acest motiv tu ești cel obligat să lucrezi la tine pentru a oferi terenul propice unei relații care poate aduce mai multă bucurie acolo unde deja există șansele ca aceasta să existe, mai multă împlinire acolo unde conștient și responsabil, tu ai pus bazele unei vieți bogate în planuri și realizări frumoase.

Nu aștepta ca iubirea să îți rezolve problemele, să te salveze din neajunsuri și să îți ducă greul existenței. Vei trăi doar iluzia salvării pentru ca apoi să ai pentru ce plânge, ce să acuzi, spre ce să arăți acuzator când plasa de siguranță se rupe, când dependența aduce sevrajul golului în care cazi și din care te regăsești la fel de disperat cum erai înainte să atârni de fantasma împlinirii în relație. De aia dor așa mult multe din iubirile care se sting. Pentru că spațiul rămas în urma lor aduce în plusul durerii și dezamăgirii și disperarea acelui nimic de dinainte. O iubire sănătoasă care se consumă în viața unei persoane echilibrate și mature, lasă în urmă amintiri frumoase, poate tristețe, dezamăgire, dor dar nu destructurare, dezintegrare și gol. În urma iubirilor persoanelor care s-au ”avut” și înaintea relației, rămâne o persoană singură dar completă care a pierdut doar partenerul de drum nu și pe sine în această călătorie în doi.

Iată de ce iubirile sunt minunate dar nu sunt datoare să ne aducă toată împlinirea și sensul existenței noastre ci doar să lumineze cea mai frumoasă parte din noi!

Nu puneți întreaga povară a satisfacției vieții pe umerii partenerului! Sprijiniți-vă pe voi și țineți-l alături strâns, cu dragoste și tandrețe, pe cel care vă face călătoria mai plină de farmec!

Aveți grijă de voi!