Nu am observat cum a plecat…

Nu am observat că a plecat, pentru că nu îmi venea să cred că nu se va mai întoarce. Dar sufletul meu a început să moară încet de la gândul că putea adormi și fără mine.

Casa a devenit un adevărat dezastru, iar fraza pe care mi-a spus-o cândva mi se tot învârtea în minte: „Știi? Te iubesc foarte mult, îți înțeleg toate problemele și dau totul din mine pentru relația noastră, dar nu primesc nimic în schimb.

Sunt femeie. Am nevoie de căldură. Vreau să zâmbesc în primăverile fericite. Îmi doresc să fiu dorită, să ai nevoie de mine ca de aer. Dar tu, nu observi nimic. Și nu aș fi deloc surprinsă ca atunci când voi pleca, nici nu vei observa că nu vreau să o fac.”

Inima-mi este copleșită de vinovăție. Am realizat că avea dreptate. Îmi era cel mai drag om, dar nici măcar nu am observat că a plecat…

Apreciaz-o pe cea care își împarte viața cu tine. Învață să o asculți și s-o înțelegi. Pierderea celor dragi ne face să pierdem și sensul vieții, iar uneori, acest lucru nu poate fi îndreptat.

via: makataka