Mai ții minte cine erai cu ceva timp în urmă? L-ai cunoscut pe el și toată lumea ta s-a prăbușit. Te-ai schimbat. Ai început să trăiești un vis, te-ai aruncat orbește în mijlocul furtunii, nu mai vedeai nimic în jurul tău. Credeai că nimeni nu mai simte la fel.

Dar relația voastră era una plină de dramatism, plină de reproșuri, îndoieli și chiar remușcări pe alocuri. El pleca, tu îl așteptai. El se întorcea, îți cerea iertare, iar tu îl primeai cu brațele deschise. Era o iubire care te consuma înct și sigur, fără să-ți dai seama.

Dar îl iubeai  atât de mult. În mintea ta nu era loc pentru altceva decât pentru visurile lui, așteptările lui. Trăiai o dependență bolnăvicioasă, de care îți era aproape imposibil să te îndepărtezi. Ai adunat în sufletul tău atât de multă tristețe.

Într-o zi ai înțeles un lucru foarte important: nu de el îți este dor, dar de tine. De tine cea liniștită și senină. Femeia visătoare și puternică. Sinceră și calmă. Cea cu o mie de visuri și planuri. De tine, cea pasională și atrăgătoare.

Ai înțeles că, pentru a redeveni femeia care erai cândva, trebuie să ieși din această relație toxică, trebuie să pui punct acestei povești care te transformă într-o umbră. Trebuie să spui adio acestei iubiri care doar te consumă, fără să-ți ofere nimic în schimb.

Trebuie să-l lași să plece, să ia cu el toate jocurile murdare. Aceasta nu mai este iubire, ci doar visul tău care așa și nu s-a mai realizat. Este doar o iluzie trăită dureros, o forțare continuă de a părea altcineva, de dragul lui.

Nu îți este dor de el

L-ai acceptat pentru a suplini anumite goluri lăsate din trecut, pentru a-ți oferi o nouă șansă să iubești din nou. Dar nu ai anticipat furtuna care a urmat. În timp, ai devenit tot mai dezamăgită, îți doreai atât de mult să descoperi în tine entuziasmul de cândva.

Te privești în oglindă și te întrebi unde este femeia care zâmbea de la un răsărit de soare. Femeia care se lăsa purtată de visuri, de planuri frumoase. Te întrebi ce cauți aici, alături de un om indiferent, care abia așteaptă să te judece.

Atunci nu mai aștepți și pleci. Vrei să recuperezi tot ce ai pierdut, tot ce a fost consumat și transformat în iluzie. Vrei să aduce în sufletul tău pacea. Știi că îți va fi greu, dar știi că este cea mai bună decizie.

Fii tu, cea puternică și visătoare, fără să-ți fie frică să visezi, fără să-ți fie frică să crezi, să speri, să vrei, să cauți. Fii tu, din nou cea reală și sinceră în primul rând cu sine. Găsește în tine puterea să pleci.

De fiecare dată când te gândești la el, nu simți nimic. La început credeai că vrei cu disperare să-l întorci, să fiți din nou împreună. Apoi ai înțeles că el este doar reflecția a tot ce ai pierdut pe drum.

Regăsește entuziasmul și bucuria de a fi. Regăsește femeia zâmbitoare, atât de fericită înainte să-l cunoști.

© De Vorbă cu Tine