Nu încerca să salvezi pe nimeni, făcându-i munca spirituală în locul lui!

Niciodată nu ai dreptul să încalci limitele lăuntrice ale altor persoane… Nici măcar atunci când acestea ți-au dat permisiunea s-o faci.

De ce? Pentru că, permițând altcuiva să-ți rezolve propria ta problemă spirituală, nu o rezolvi de fapt, ci aplici experiența altui om asupra situației tale, fără a analiza de sine stătător circumstanțele sau a învăța vreo lecție valoroasă în acest sens.

Nici măcar psihologul, psihanalistul, etc., nu sunt în drept de a da sfaturi directe, ei doar comunică cu pacienții, în felul în care aceștia și-ar da singuri seama ce trebuie să facă ca să-și schimbe viața în direcția corectă.

Înaintând soluțiile noastre în contextul rezolvării unei probleme străine o facem mai vulnerabilă, mai dependentă de viziunea și sfaturile altora, iar resursele sale lăuntrice rămân a fi nevalorificate.

În schimb, avem dreptul de a permite oamenilor dragi să trăiască eșuări și să-și exploreze propriile capacități în procesul de depășire a acestora.

Uneori, descensiunile sunt inevitabile, căci soarta le plăsmuiește în viața noastră cu un anumit sens strategic, de a crește moral, de a deveni mai profunzi, mai corecți și mai adevărați!

Sursa :