Atunci când durerea și singurătatea devin o normalitate în relație, când te sufoci în propriile iluzii, când oferi atât de multe șanse și toate sunt în zadar, când nu există implicare și asumare din partea omului de alături, te întrebi dacă mai are rost.

Este firesc să construiești și să alegi echilibrul, compromisul și acceptarea în acest proces. Este firesc să nu fie totul perfect, să depășești obstacole și să cauți soluții. Dar nu este firesc să lupți singură, să înțelegi că lui pur și simplu nu-i pasă.

Sunt emoții care anulează conexiunea emoțională, aduc multă frică și instabilitate în sufletul tău, te forțează să îmbrățișezi un fel de a fi străin ție. Continui să implori atenție, continui să speri, dar în interiorul tău știi că nimic nu mai e la fel.

Există multă incertitudine, multe întrebări fără răspuns, multe reproșuri și critici. Orice efort este distrus prin comportamentul lui egoist și indiferent. Îți este teamă de reacțiile sale, de ziua de mâine, de felul în care își asumă cuvintele.

Nu este normal să trăiești sentimentul că ești folosită, că ești considerată doar o aventură, că în orice moment poate pleca din relație. Ce rost au toate cuvintele bune, dacă acțiunile vorbesc despre manipulare, trădare, aroganță.

Vrei ca lucrurile să se schimbe, dar înțelegi că nu ai cum să schimbi omul de alături, nu-i poți impune să iubească, să facă lucrurile diferit. Continui să trăiești iluzia, dar înțelegi că această formulă nu va duce nicăieri.

Nu este omul tău, dacă te minte

Pentru el este o normalitate, este felul în care denaturează realitatea și te păstrează aproape. Pentru tine este motivul pentru care nu mai ai încredere, nu te mai vezi alături, nu mai vrei să-ți deschizi sufletul, să-i vorbești despre lumea ta.

Trăiești minciuna, descoperi că partenerul ascunde atât de multe lucruri, se preface în mod intenționat, poartă măști și nu-l interesează cât de mult afectează acest comportament echilibrul dintre voi.

Ești într-o stare permanentă de neputință, de gol. Nu ai fost susținută niciodată, nu a încercat să te înțeleagă și să treacă dincolo de superficial, nu a căutat să empatizeze cu stările tale, să te întrebe dacă ești bine, dacă totul este în regulă.

Știi că nu ești o prioritate pentru acest om. Există mereu alte lucruri mai importante, alți oameni mai speciali, alte experiențe mai plăcute. Atunci de ce să lupți pentru amândoi, de ce să renunți la tine de dragul unui vis ireal.

Trăiești acea neliniște, acele regrete permanente, acea tăcere insuportabilă. Își permite să te judece, să se folosească de sinceritatea ta, să se detașeze în momente când ai nevoie de el. Găsește doar motive de ceartă, de nemulțumire.

Este firesc să construiești și să alegi echilibrul, dar nu este firesc să trăiești durerea și singurătatea, umilința și manipularea, jocurile ieftine și minciuna. Îmbrățișează lumea unui bărbat demn, pentru care ești cu adevărat importantă.

© De Vorbă cu Tine