Nu dușmanii sau problemele ne distrug sufletul, ci oamenii dragi

Vulnerabilitatea de foarte multe ori a fost prietena noastră și acest lucru s-a întâmplat în foarte multe cazuri. Cel mai vulnerabili suntem în fața celor care ne sunt cei mai dragi. Noi pur și simplu suntem zdrobiți emoțional de cei dragi.

Pe noi nu ne distrug circumstanțele. Pe noi nu ne distrug problemele. Nici societatea. Nici părerea străinilor. Suntem distruși de cei dragi. De cei mai apropiați oameni nouă, în care avem cea mai mare încredere.

Care lovesc în noi cu cea mai mare forță. Ceilalți nu ne pot face niciun rău, pentru că în fața lor suntem invincibili. Doar în fața celor dragi rămânem vulnerabili, cu sufletul deschis și cu inima aproape.

În cei dragi avem cea mai mare încredere, lor le destăinuim gândurile noastre și în fața lor ne dezgolim de toate secretele. Noi suntem dependenți de persoanele dragi. De părerea lor, de fericirea lor, de durerea lor, de lacrimile lor.

Ar fi fost prea simplu să fie doar dependența de cafea, de exemplu. Dar există și dependența de oameni. Și, atunci când acești oameni dragi ne sfâșie sufletul și toarnă în el asfalt, doare.

Doare atât de mult…

Și cel mai rău este că nu putem renunța atât de ușor la ei. Cele mai dure și reci cuvinte sunt cele din partea persoanelor iubite. Cuvintele lor lovesc direct în inimă. Părerile lor ne inundă sufletul.

Toți ceilalți și toate cuvintele lor se ciocnesc de armura pe care o îmbrăcăm în fața lor. Suntem puternici când vrem, dar devenim vulnerabili față de cei care ne sunt cei mai dragi.

Suntem puternici atunci când inima noastră trăiește în propriul său ascunziș și suntem puternici chiar și atunci când nu avem unde să ne ascundem. Suntem puternici în fața obstacolelor, pentru că ne sunt străine, iar noi avem cu ce să ne apărăm.

Cineva este gata să riște totul și să încerce toate ofertele vieții, iar altcineva se ascunde în fața propriilor vise și dorințe. Cineva este gata de orice risc, iar altcineva mereu este în alertă. Dintr-o inimă frântă și vulnerabilă este foarte greu să o prefaci într-o inimă vie, normală, plină de bătăi.

Nu trebuie să fim vulnerabili în fața nimănui! Să rămânem puternici în fața tuturor intemperiilor sorții. Lumea noastră trebuie să se schimbe, să se transforme, să vadă dincolo de orizont. Să nu ne mai pese de nici o părere.

Chiar dacă aceasta vine din partea unei persoane foarte dragi. Nu trebuie să ne placă nimic din ceea ce urâm cu adevărat. Să luăm temerile în mână și să fim pregătiți pentru orice.