Noi oamenii suntem îngeri, pentru că avem „aripi”

Noi oamenii suntem îngeri, pentru că avem aripi. Chiar dacă nici nu conștientizăm acest lucru. Aceste aripi ne ajută să atingem noi orizonturi, să ne îndeplinim visurile. Cât de greu nu ar fi în viața nostră, nu ne lasă baltă. Uneori ne supărăm pe ele, atunci când o luăm pe drumuri greșite crezând că așa e corect. Ne trag înapoi, ne pun în genunchi. Astfel putem să înțelegem ce prostie eram să facem sau ce prostie am făcut. Da, le obosim, le spunem cuvinte dure câte odată, și foarte rar le zicem un sincer „Mulțumesc”, pentru simplu fapt că mereu sunt lângă noi.

Datorită lor arătăm frumoși, când le privim ne apare zâmbetul și suntem mândri de felul cum arată. După atâtea ploi și ninsori nu și-au pierdut strălucirea. Atunci când ne pierdem aripile suntem fără putere, ne simțim singuri și neînțeleși. Suntem ca izvorul fără apă. În sufletul nostru rămâne un gol imens pe care nimeni nu-l va putea umple cu nimic. Aripile noastre sunt mamele.

Cu ajutorul mamelor cucerim inimi, dăruim ce avem noi mai bun, credem în visurile noastre. Datorită mamelor avem viață. Ele ne ajută să mergem. Apoi ne învață să zburăm. Doar că atunci când le pierdem realizăm că fără ele nu putem nici să mergem, nici să zburăm, nici să vorbim. Mamele sunt aripele ce ne ajută să atingem orizonturi. Mamele sunt vorbele calde și înțelepte. Mamele sunt pașii ce ne drumează în viață. Iubiți-vă mamele!

Cu drag, Mary!