Noi nu suntem vinovați că ne îndrăgostim și ne atașăm de cei care din păcate să iubească nu pot

Ne îndrăgostim fără ca să ne gândim prea mult, nu concepem care ar fi consecințele, cu ce ne-am alege noi din această dragoste care nu poate fi reciprocă. Ignorăm rațiunea și lăsăm să acționeze sentimentele, dorințele și așteptările. De foarte multe ori visăm la o iubire concepută în mintea noastră, dar nu poate fi realizabilă, pentru că doar noi ne dorim acest fapt. Ne încăpățânăm să credem că într-o zi am fi iubiți, la fel cum iubim și noi, sincer.

Căutăm scuze mințindu-ne pe noi înșine că indiferența și răceala celui pe care îl iubim e din cauza faptului că trăim într-o societate grăbită, că e ocupat cu munca, cu alți oameni, cu proiecte și idei. Ne lăsăm manipulați de dragoste și facem orice, inventăm cele mai frumoase visuri, dorințe, doar ca să nu punem în aplicație rațiunea și să recunoaștem adevărul dureros. Ne este greu să ne contopim cu realitatea pe care nu o putem nega. Ar fi prea dificil să gândim la rece și să recunoaștem că acel om nu vrea să-și facă timp pentru noi. Pur și simplu rațiunea s-a transformat într-o stupiditate malefică, ne comportăm ca niște naivi, sperând că într-o zi va  fi altfel, că totul ar pute fi reciproc.

Defectul nostru, al oamenilor e că nu putem iubi simțint și gândind rațional în același timp. Iubim rațional, punându-ne prea multe întrebări, anticipând lucrurile, gândind cum ar viitorul alături de celălalt. Sau iubim numai cu inima, devenind orbi, fără să conștientizăm unele adevăruri, ne dedicăm prea mult și sperăm la fel, prea mult. Iar într-un sfârșit ne alegem cu dezamăgiri și durere. Doar că…

Noi nu suntem vinovați că ne îndrăgostim și ne atașăm de cei care din păcate să iubească nu pot. Nu putem controla sentimentele, nu putem ști că vom fi respinși, că dragostea noastră nu va fi prețuită după merit. De aceea riscăm, facem primii pașii și ne aventurăm în lumea iubirii. Ne recunoaștem emoțiile, ne depășim orice limită, ajungând până în punctul de a ne umili, de a ne chinui sufoca cu întrebări, și rămânem apoi cu sufletul dezgolit și cu mintea în ceață. Iar cel mai grav lucru e că nu alegem noi când să ne îndrăgostim, se întâmplă într-o zi oricare, iar din acel moment viața noastră se transformă total.

Noi nu suntem vinovați că ne îndrăgostim și ne atașăm de cei care din păcate să iubească nu pot. – autor anonim