Noapte bună. Să-l visezi pe fraierul care a uitat să ți-o spună

Cine ești tu? Într-o dimineață rece de iarnă, să te întrebi încet, dar sigur: cine ești tu? Ești o femeie care iubește? O femeie fericită? O femeie liberă? Ți-e dor de cineva? Cuiva i-e dor de tine? Să îndrăznești să treci dincolo de limitele unor răspunsuri banale. Să recunoști că el e rece cu tine. Să recunoști că iubești pentru doi, dacă e cazul. Să recunoști că ești nefericită, dacă simți asta. Apoi să acționezi în consecință.

Mulți bărbați îți vor dori corpul și puțini sufletul. Se întâmplă ca tu să te îndrăgostești tocmai de unul din prima categorie. Pe el îi vei dori aproape, cu el vei vrea să construiești. Cert este însă că nu va fi reciproc. În schimb, bărbatul care te-ar iubi cu adevărat va trece pe lângă fără să-l observi. Vei găsi nepotrivit un gest făcut din dragoste, și aceasta va fi cea mai mare greșeală. Te vei dedica unei iubiri pierdute. Pierdută de alții pe lângă inima ta. Și e păcat. Și e greșit.

Dacă crezi că e potrivit să iubești toți fraierii care te vor alături pentru o noapte, prea bine. Dar să nu aștepți dragoste din partea lor. Dacă crezi că e bine să-ți fie dor de cineva care nici nu se gândește la tine, e alegerea ta. Dar să nu cauți reciprocitate de la acel om. Dacă crezi astfel, poate că e timpul să te oprești și să înțelegi că în iubirile adevărate sunt doi oameni care se implică și iubesc. Întreabă-te, într-o noapte rece de iarnă: cine este el? E un bărbat de încredere? Se implică în relația voastră? Te iubește? Cine este el, dacă știe că suferi și nu e alături de tine? Cine este el, dacă îi ceri susținere și îți răspunde cu indiferență? Recunoaște că ți-e dor de un om nepotrivit. Recunoaște și acționează în consecință.

Noapte bună. Să-l visezi pe fraierul care a uitat să ți-o spună. Poate așa vei înțelege mai repede cum e să iubești cu adevărat.