fb

Niciodată să nu „arunci” omul pe care l-ai iubit atât de mult!

Când simțeam că îmi iubesc soțul îi găteam zilnic. Mă trezeam în fiecare dimineață să îi fac pachetul cu mâncare pentru serviciu. În fiecare seară ieșeam cu fiica să îl întâlnesc de la muncă. Mă simțeam geloasă față de colega sa și eram foarte distantă față de alți bărbați.

Când am încetat să îl mai iubesc, nu i-am mai făcut mâncare. Nu mă interesa unde pleca și când se va întoarce. Am început să îl numesc simplu „soț”, fără diminutive. Seara mă plimbam fără vreun scop prin oraș, numai să nu ma întorc acasă să îl văd.

Am încetat să îi mai destăinui ceea ce simt. După ce m-a părăsit, peste o oră am uitat de acest fapt. Ne-am torturat atât de mult că până la urmă ne-am distrus.

Cred că o să mă căsătoresc încă o dată pe la 40 de ani. În a doua căsnicie o să fiu mult mai calmă și mai răbdătoare. Până nu demult am fost o persoană nemiloasă, indiferentă față de ce simt ceilalți. Aveam pretenții prea mari și eram prea concentrată doar pe propria persoană.

Încă de la început m-am programat să cred că toți o să mă părăsească. Credeam că acesta este un adevăr absolut. Oamenii nu sunt constanți.

Nimic nu funcționează bine în această lume în afară de iubire. Ea este cel mai important sentiment pentru o persoană.

Oamenii sunt mai mult decât niște lucruri care au nevoie de un stăpân, care să le repare, să le folosească, apoi să le arunce. Ești mai mult decât un lucru care poate fi dat deoparte când cineva se plictisește.

Am înțeles că oamenii nu știu să ierte. Suntem niște maximaliști. Mă tot întreb cum să faci un om să te accepte și să înceteze să te considere insensibilă. Până la urmă ființa umană nu poate fi perfectă.

Întotdeauna îi criticăm pe alții, fără a observa propriile greșeli. Deosebit de severi suntem mai ales cu peroanele pe care le iubim. Pentru că îi cunoaștem vulnerabilitățile, îl lovim în modul cel mai dureros.

Advertisement

Se poate întâmpla ca într-o seară să meditezi la viață și să îți dai seama că ai făcut o greșeală ireparabilă. Viața și-a strâns aripile și s-a zdrobit de pământ. Ca rezultat, începi să te întrebi cum să trăiești în continuare. Te întrebi dacă mai ai o șansă la fericire…

Source :

marsvenuss