fb

Niciodată, niciodată – Nu-i ajuta pe cei slabi

După 10 ani de activitate în calitate de psiholog, sunt nevoit să îmi recunosc drept inutile majoritatea acțiunilor mele.

Nu îmi pot aminti cauza, însă din frageda copilărie am fost încrezător în bunătatea și capabilitatea oamenilor. Credeam în faptul că oricine se poate schimba: din rău – în bun, naivii – în maturi, cei slabi – în puternici, cei lacomi – în generoși, săracii – în bogați. Credeam că adevărul poate lua locul minciunii și mintea va strivi prostia.

Parțial, aceasta a devenit motivul pornirii mele în direcția psihologiei. Eu vedeam cum oamenii sufereau din cauza greutăților și necazurilor, din prostie și lașitate. Șirul poate continua: neîncredere, slăbiciune, lașitate, invidie, înșelăciune și tot ceea ce ne face nefericiți. Mai mult decât atât, lucrurile ce ne fac fericiți au proprietatea la fel de a provoca suferință: banii – săracilor, puterea – celor slabi, când un nesimțit începe a iubi…

Cei slabi

Tendința de a-i ajuta pe cei a căror suferințe le-am văzut. Acel buton din capul lor, care ar stopa sursa suferințelor, el era scopul meu. Și într-un bun sfârșit am învățat metoda de a-l găsi la orișicine. Însă în scurt timp aceste persoane repetau greșeala, readucând în viața lor necazurile.

Scăpați-mă de stupiditate!

Tot ce îmi doresc este ca cineva să îmi indice cauza existenței mele. Această stare îmi este deja cunoscută. De fiece dată găseam motive, scopuri, însă timpul curge, cortina cade și înțeleg că acestea nu au, și nu au avut vreodată un sens. În momentul în care încerci sa te deschizi cuiva, în cel mai bun caz ești ascultat și împroșcat cu câteva interjecții care “par” a fi la locul lor… Răbdarea fiind la limită, îmi vine sa bat cu pumnii în pereți, dar ce folos? Până acum nu a ajutat… Pustiu… Greu.. Îmi sunt dezgustător mie însumi. (din scrisoare unui client)

De singurătate!

Sunt singur. Sunt o nenorocire. Slab, fără de voință, care nu știe de ce are nevoie în general. Studiez medicina. Sper să devin doctor. Ce fel de doctor emoțional instabil? Această profesie necesită siguranță, încredere în sine. Însă la acest capitol sunt un restanțier disperat.

Cu ceva timp în urmă s-a întâmplat să cad de la al 4-lea etaj. De ce nu mi s-au sfârșit zilele atunci? Trauma rinichiului și splinei, nici măcar o coastă ruptă… Cui dracu i-am trebuit eu viu? Înveți, înveți, îți primești acei 100 de dolari până la 40 de ani, apoi 200… Trăiești ca unul fără de adăpost și îți termini viața ca Visătorul din “Nopțile Albe”, dacă nu mori mai devreme sigur că. Ajungi la 30, 40, 50…și pe parcursul acestor ani imaginea nu se schimbă: stai pe un container de deșeuri și îl citești pe Markes. (din istoria clientului)

De iubire!

În anul 2013 am cunoscut un băiat, cu care în scurt timp am început o relație. După o săptămână m-a înșelat cu o prietenă de-a mea. Am aflat și îndată l-am lăsat. Au continuat 3 zile de sunete și scuze, dar fără rezultate.

În cea de a 4-a zi am primit de la el un mesaj în care se vorbea despre intenția lui de a se sinucide în cazul în care nu mă întorc. Eu nu am dat valoare acestor cuvinte, însă el a făcut-o. La înmormântare nu am avut curajul să apar, iar părinții lui m-au considerat vinovată. (din istoria clientului)

În ultimul caz cel slab, evident, a fost bărbatul. Și anume ei sunt cei mai vulnerabili, greu suportând orice rană sufletească. Însă la consultațiile psihologului de cele mai multe ori vin reprezentantele genului feminin, bărbații simțindu-se intimidați între pereții unui astfel de cabinet.

Uite, tu ai grijă de tine, te susții cu mare ardoare, dai contur unor începuturi frumoase, și iarăși nenorocitul “DAR”. Resimți o lipsă, un gol, obijduire. Te întorci la startul plângăcios. De ce? Nu caut răspunsul, deoarece deja îl am.

Există oameni slabi, dar există puternici. Și uite acești slabi mereu vor suferi și vor fi folosiți sub diferite pretexte de cei din jur. Iar punctul culminant este diferența adevărată între cei slabi și cei puternici. Cel slab nu este cel ce nu poate, cel slab – nu vrea. Ce ne face să înțelegem ce își dorește o persoană? – comportamentul. Nu face – înseamnă că nu vrea. La întrebarea “Ce ai făcut?” primești un răspuns care te face să realizezi că persoana în cauză nici măcar nu s-a ridicat de pe canapea. Iată și întreaga lui putere “vreau”. Cu acești tipi îmi iau rămas bun din start.

Cei puternici

Amicul meu, Bogdan, mi-a adresat o întrebare: Cine sunt clienții tăi? – am răspuns că aceștia sunt doamne și domnișoare disperate, la care mi-a reproșat că nu e corect. Clienții mei trebuie să fie persoane de succes, care trec prin niște greutăți temporare. Iar ajutându-i și manifestând regrete față de cei slabi, nimic bun și folositor nu va ieși. Nici material, nici social.

Am petrecut mult timp gândindu-mă la această întrebare. Punctul l-am pus în timpul lucrului în cadrul alegerilor politice. Am avut ocazia să discut cu persoane din diferite straturi sociale, de la deputații puternici în exercițiu – până la țăranii ce tindeau spre a fi deputați la nivelul local. În acel moment am realizat că Bogdan a avut dreptate. Cele mai multe emoții negative am primit comunicând cu cei “slabi” care încercau să îmbrace masca “puternicilor”. Mi-am dat stăruința să le ajut sutelor astfel de clienți, însă degeaba. Mă învinovățeam pe mine, pe ei, pe cei din jur. Căutam soluția – cheia care ar da frâu liber încrederii în sine. Dar trebuia să recunosc: dacă persoana nu vrea sa se dezvolte, să învețe – eu sunt nevoit să îmi las mâinile în jos.

Știți cum trebuie de procedat cu cei slabi? – ei trebuiesc conduși. Spuneți-le concret ce trebuie să facă, fără discuții, dialoguri și explicații. Fără a ști părerea lor sau sentimentele, aceasta poate trezi suspiciuni. Condu-i, și ei vor fi satisfăcuți, pentru că tu vei vorbi în limba lor natală.

Iar cu acei pe care îi numesc eu puternici – beneficiile întâlnirilor noastre erau înțelese de la bun început de ambele părți, fără cuvinte în plus. Ne rămânea doar să primim plăcere. Și o astfel de dezvoltare a situației este corectă.

Oamenii nu se schimbă?

În timpul studenției la facultatea de psihologie, foarte mult timp nu înțelegeam terapiile ce durau ani întregi. Oare nu e posibil de rezolvat rapid problema fără mari bătăi de cap? Apoi am înțeles că o hotărâre rapidă a problemei e binevenită și posibilă, însă e de scurtă durată. Mai târziu sau mai devreme, el va reveni la aceeași atitudine față de persoana proprie. Astfel, după 10 ani de activitate în calitate de psiholog, o spun ca pe o sentință – Oamenii nu se schimbă.

Fix 10 ani mi-au trebuit pentru a înțelege acesta adevăr esențial. 10 ani am luptat pentru a demonstra contrariul. Și 10 ani am pierdut în continuu.

Advertisement

Cel puternic va fi puternic. Iar cel slab – slab.

Sursa: eustiu.com