fb

Ne maturizăm cu durerea, cu greșelile pe care le facem, cu lecțiile învățate și nu cu anii

Nu anii pe care îi ai îți spun că ești matur. Nu anii îți dau de înțeles că ai fi gata să treci peste orice încercare, că ai ști cum să-ți trăiești viața sau că ai putea fi un exemplu bun pentru cei care nu o prețuiesc. Maturitate nu este egală cu țigările pe care le fumezi, cu hainele pe care le îmbraci.

Nu ești matur având aere de fițe sau de băiat rău. Pentru că maturitatea nu e compusă din lucruri materiale, ci din experiențe.

Ne maturizăm cu durerea, nu cu anii.

Ne maturizăm atunci când greșim. Apoi realizăm că e omenesc să greșești, dar e urât să repeți aceeași greșeală. Devenim maturi atunci când suntem trădați, dezamăgiți și acumulăm experiențe, învățam lecții care ne ajută să gândim dincolo de tot ce este naiv și copilăresc.

Când nu mai credem în prinți și prințese, dar conștientizăm că noi suntem cei care contribuie la viața, comportamentul și succesul nostru. Durerea e cea care ne maturizează, ne așează cu picioarele pe pământ, ne învață să ne ridicăm de jos și să înfruntăm orice.

Datorită ei lăsăm undeva în adâncurile noastre copilăriile, gândurile naive și dăm viață ideilor profunde. Suferința ne-a învățat să fim stăpâni pe noi înșine, calculați.

Iar după fiecare eșec devenim mai puternici, prețuim mult mai mult viața.

Durerea de după o relație eușuată ne învață să avem grijă cui oferim emoțiile și cuvintele noastre de drag. Și tot durerea ne ajută să privim cu alți ochi la sinceritatea altor oameni.

Ceea ce trăim cu sufletul e parte din viața noastră. Fiecare lecție adaugă riduri pe față și înțelepciune la anii pe care-i avem.