Niccolò Machiavelli a fost un filosof, scriitor, diplomat, funcționar public și om politic italian. Machiavelli este considerat exponentul de prestigiu al Renașterii italiene, opera sa capitală fiind – “il Principe” (Principele). Marele filosof ne-a marcat civilizația nu doar printr-un puternic impact cultural, ci și prin o serie de cugetări geniale. Iată unele dintre ele:
Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi.
Oricine vede cât de fericit este acela care s-a născut prost. Ambiţia nu-l atinge şi frica îl lasă rece, ambele fiind sămânţa grijii şi durerii.
Prima metodă folosită pentru a aprecia inteligenţa unui conducător este să-i priveşti pe oamenii din jurul lui.
Pentru a prevedea viitorul trebuie să cunoşti trecutul, pentru că evenimentele acestei lumi au mereu legături cu timpurile care le-au precedat. Create de oameni animaţi de aceleaşi pasiuni, aceste evenimente trebuie în mod necesar să aibă aceleaşi rezultate.
Mulţi văd ceea ce pari a fi, puţini înţeleg ceea ce eşti…
Toate mijloacele sunt bune, necesare şi morale pentru a guverna. În politică primează interesele şi forţa, şi nu considerentele morale.
Majoritatea oamenilor sunt satisfăcuţi de aparenţe, de parcă ar fi realităţi, şi sunt adesea mai influenţaţi de lucrurile greșite.
Nu e altă cale de a te feri de linguşitori decît aceea de a le da oamenilor de înţeles că adevărul rostit de ei nu are de ce să te supere.
Legea de căpetenie a oricărei fiinţe este să conserve, adică să trăiască. Voi semănaţi cucută şi vreţi să vedeţi pârguindu-se spice!
Există două maniere de a combate: una prin lege, cealaltă cu ajutorul forţei. Prima este proprie oamenilor, cealaltă este comună cu animalele.
Adesea cineva cade în nenorocire fie pentru că e prea indulgent şi prea bun, fie pentru că e prea aspru.
Leul nu se fereşte de cursă, nici vulpea de lupi. Aşadar trebuie să fii vulpe spre a cunoaşte cursele şi leu pentru a înfricoşa lupii.
Există trei feluri de gândire: cei care înţeleg singuri, cei care apreciază ceea ce înţeleg alţii şi cei care nu înţeleg nici singuri, nici cu ajutorul celorlalţi; prima este cea mai folositoare, a doua este bună, a trei inutilă.
