„Minte-mă din nou”, a spus ea. „Te iubesc”, a spus el

Ea îl iubea mai mult decât să vrea să nu sufere și el mințea mai mult decât să vrea să plece. Așa că el mințea și ea iubea. El rămânea și ea suferea. Dragostea asta trăită pe jumătate nu aduce nimic bun. De cele mai multe ori celălalt rămâne din compătimire sau respect. Respectul însă nu aduce dragoste, e consecința ei. Iar să știi că omul drag nu te iubește e ucigător. Și uite așa trăiesc unii ani întregi, poate și o viață. Trăiesc și se hrănesc cu emoții de moment, în loc să-și găsească libertatea și să o împartă apoi cu cineva care vrea asta.

Mai rău decât să minți e să ai lângă tine un om care acceptă asta. Care zi de zi e gata să asculte cum îi spui „te iubesc” și să știe că e o minciună. Care să-ți vadă privirea indiferentă și îmbrățișarea rece și să te cuprindă și mai strâns. Să transforme gesturile tale în deprindere și lipsa de afecțiune în motiv. Motiv să iubească el pentru doi. Iar asta e greșit și bolnăvicios. E aiurea.

El o minte și nu o iubește. Ea  e sinceră și nu poate fără el. Ce fel de relație poate fi din asta? El crede că e normal și ea crede că poate va fi mai bine. Nu va fi și nu este. Dacă trăiești așa relație, pleacă. Pleacă cât mai repede, până nu ai transformat asta în boală. Iubește pe cineva care merită să aibă dragostea ta. Nu aștepta ca lucrurile să se schimbe, pentru că nu va fi așa. Totul deja e decis de la prima lui tentativă de a fi fals. Pleacă și oferă-ți șansa de a găsi o dragoste reciprocă. Pentru că nu se minte în dragoste. Pentru că nu se iubește acceptând minciuna.

„Minte-mă din nou”, a spus ea. „Te iubesc”, a spus el.