fb

Mi-am oferit o nouă șansă la viață, fără trecut: a fost cea mai bună decizie

Am suferit în trecut. Suferința este ceva ce nu putem evita. Uneori, durerea este chiar necesară. Pentru ce? Pentru a ști că suntem cu adevărat în viață. Pentru mine, suferința e ca un ceas, care îmi aduce aminte că pot decide ce oameni pot avea lângă mine și dacă vreau să rămână în momentele importante din viața mea. 

Am continuat să iau decizii proaste.

De foarte multe ori m-am gândit că nu sunt demnă de ceva mai mult și mai bun. Niciodată nu m-am considerat a fi cineva special, deși acum îmi dau seama că ar fi trebuit.

Niciodată nu m-am pus pe primul lor, deși acum înțeleg că și asta ar fi trebuit să fac. Dar ce am făcut eu a fost să plâng. Să sufăr. Să regret. Mult. Foarte mult. Am plâns mereu, am râs rar. Niciodată nu am îndrăznit să mă simt liber, dezinvoltă. Am căutat mereu în orice un sens, o cale, un drum.

Mereu am ascultat ce spun cei dragi, dar se pare că niciodată nu i-am auzit. Ceilalți din jurul meu au găsit mereu un motiv de a mă umili, de a mă judeca, de a mă folosi în avantajul lor…

Oamenii întotdeauna găsesc un motiv să umilească, să mintă, să rănească. 

Toate mi s-au întâmplat și mie. Timpul a fost bun cu mine și m-a făcut să trec peste toate aceste umilințe și încercări. Timpul adunat și scurs într-o secundă. Apoi nu rămâne absolut nimic. Am iubit. Totul a început cu o frumoasă poveste, dar s-a sfârșit cu mine plângând cu capul în pernă, înnecându-mi propria voce ca să nu mă audă nimeni cum urlu de durere.

Până nu au mai rămas nici urmă de lacrimi. Toate au secat. E mult mai ușor să alegi pe cineva, să îl faci centrul Universului tău, apoi să îl abandonezi precum o frunză dusă de vânt. Doar o frunză. Asta am fost eu: doar o frunză. 

Am încercat să mă înțeleg pe mine însămi.

Atunci când știi cine ești, e mult mai ușor să știi ce urmărești și, mai ales, de ce ai nevoie cu adevărat. Uneori, lucrurile pur și simplu îți scapă de sub control. Nu le poți nici schimba, nici supune voinței proprii. Aveam nevoie de timp pentru a-mi dezvolta spiritul de observație și pentru a afla unde este adevărata problemă.

Am înțeles. Am început să-mi schimb gândirea, modul de a vedea lucrurile, pentru că o gândire pozitivă face ca viața să devină mai sănătoasă și mai fericită. 

În viață nu avem un bisturiu, pentru că altfel am tot tăia și tăia din durere, din suferințe, din lacrimi, din suflete frânte și inimi învinețite. Nu ne rămâne decât să renaștem din nou. Așa am făcut eu.

Mi-am mai oferit o nouă șansă la viață, fără trecut. Ca și cum, în orice moment aș putea să mă nasc din nou. Nu aș putea întoarce înapoi tot ce a fost înainte de a fi rănită, dar știu că pot face ceva ca să evit să mi se întâmple din nou aceleași lucruri. 

Source :