fb

Mesajul emoționant al unui român pentru iubita lui, pe care vrea să o întoarcă înapoi

El e Costi. Zilele astea m-a rugat un lucru sincer pe care l-am înțeles din prima. Costi o iubește enorm pe ea: femeia, omul și jumătatea lui. De ceva timp s-au despărțit și el o vrea înapoi. El recunoaște că a greșit. Și dacă în alte cazuri zic că nu merită, că trebuie să o iei de la capăt, sunt convins că nu e așa și de această dată. Pentru că nu doar el, dar ei doi merită o șansă la fericire, public acest mesaj pe care Costi m-a rugat să îl postez, în speranța că iubita lui îl va vedea și va înțelege. p.s zic „femeia lui” pentru că o femeie iubită o porți în suflet indiferent de orice și pentru că cred în happy end. p.p.s. dragostea mereu învinge

*********

„După ani de relație, în care totul părea că merge bine, în care eu să spunem ca eram cel imatur, iar ea își dorea mai mult, totul s-a terminat. Pot să spun că am iubit-o la nebunie, doar că nu am știut sa îi arat acest lucru. Nu am înșelat-o, nu doream să o schimb, dar parcă ceva mă oprea să nu îi spun tot ce simt, poate nici ea nu a făcut acest efort, dar era acolo, era a mea. Într-un timp mi-a dat niște termene limită, mi-a spus că până la ziua ta ori ne căsătorim ori de despărțim. În tot acest timp m-am gândit bine la tot și am decis: da, vreau ca ea să fie soția mea, ca ea să fie mama copiilor mei, ca ea să fie totul. Da, îmi doresc asta. Ziua mea se apropia cu pași repezi, încântat am început să caut inel, era prima dată când făceam acest lucru, simțeam că inima îmi vibrează, iar stomacul mi se strânge.. Am comandat unul, dar parcă nu era perfect, ea merita mai mult, l-am comandat și pe al doilea iar acum întrebarea grea era, pe care din ele, pe care să i-l dau. De fapt ce mai conta, până la urmă ea urma să fie a mea. De fiecare dată când mă vedeam cu ea căutam momentul, mă gândeam cum să o cer, cum să fac, totuți nu doream să fie un lucru banal, spus în grabă și împins de la spate. În mintea mea deja îmi formasem un plan, ne-am cunoscut acum 4 ani exact de ziua mea și ce poate fi mai frumos decât să o cer de ziua mea și încă când sărbătorim 4 ani, când nici ea nu se mai aștepta. Da da, asa trebuie să procedez, așa gândeam în sinea mea și totodată mă bucuram de acest lucru.

Nopțile treceau, începeam să îmi doresc să treaca mai repede timpul, mai erau câteva zile, dar parcă era o eternitate. Până cand într-o zi, cu câteva zile pâna la ziua mea, am plecat de la ea, ca de fiecare dată, nimic deosebit. A doua zi, nu îmi răspunde la telefon, a treia zi la fel. Am început să îmi fac griji, ce se întâmplă? Într-un final a răspuns sec printr-un sms: ce nu înțelegi, totul s-a terminat…De ce dragostea asta poate să fie atât de nedreapta, inteleg, am fost indecis, dar o iubeam știu acest lucru. Mereu îmi spunea, „vreau să ne căsătorim”, i-am zis că si eu, dar mai așteaptă puțin. Am avut ani de zile de relație, familia ei era ca și a mea, familia mea ca și a ei, nimeni nu credea că ne vom despărți vreodată și toti ne încurajau, hai, ce mai asteptati, când???

Dupa atâția ani, tot ce am primit, a fost un sms sec: s-a terminat. De luni de zile mă chinui sa vorbesc cu ea, sa o întreb ce se întâmplă, de ce dorește să mă scoată din viața ei. Evident raspunsul fiind: tu m-ai adus aici, din cauza ta se intampla acest lucru, nu ai stiut evident sa ma apreciezi, nu ai stiut sa ma tii langa tine, nu ai stiut nimic. In toti acesti ani de relatie, noi nu ne-am certat, decat chestii minore si fara importanta. Cum este posibil ca cel de langa tine sa iti spuna: eu nu vreau sa ma despart niciodata de tine si jur, niciodata nu vei auzi asta din gura mea.

Am luni de zile de cand incerc sa o fac macar sa imi explice fata in fata cum sta situatia nu prin blestemate de sms-uri. Refuza cu desavarsire acest lucru, dupa 4 ani de zile in care am trait atatea si atatea lucruri frumoase impreuna, imi dai cu sutul printr-un sms. Simt ca ma sufoc, am nenumarate idei tampite in cap, inima imi spune ceva, creierul imi spune ceva, sufletul imi spune altceva.. Merg pe strada, ma simt gol, prietenii ma intreaba ce se intampla cu tine, familia la fel, le zambesc: nimic, dar nu sunt acolo, sunt plecat departe. Nu mai imi este somn, nu mai imi este sete, nu mai ma incanta nimic. O vreau doar pe ea si pe ea. Recunosc si i-am recunoscut si ei, nu am stiut ce vreau, dar stiu acum, de ce trebuie sa fie prea tarziu, de ce nu a respectat termenul, de ce mi se pare ca traiesc o nedreptate, de ce de ce???

Cum poti spune ca iubesti un om, cum poti spune ca iti doresti o familie cu el, ca apoi deodata sa pleci fara sa te uiti in urma, fara ca macar sa dai o explicatie. Ziua mea a venit si in sufletul meu credeam ca in aceasta zi ne vom impaca, ca in aceasta zi destinele ni se vor schimba pentru totdeauna si asa a fost, dar nu in felul in care eu mi-am dorit. Am sperat si am sperat, cred ca a fost cea mai lunga zi din viata mea, trebuie sa dea un semn, trebuie sa imi zica macar un la multi ani, trebuie sa faca ceva, nu are cum sa nu faca, nu are cum, ma iubeste, oare ma iubeste???? La inceput ea era fata micuta de la tara, eu macho-ul de la oras, cu principii si standarde inalte, dar pe parcurs mi-a schimbat complet perceptia asupra vietii, am inceput sa o iubesc pe ea, da pe fata de la tara, nu mai conta acest lucru, pur si simplu o iubeam si culmea impotriva standardelor mele tampite, nu avea 90-60-90.

Am trait atatia ani langa o persoana pe care o iubeam, langa o persoana pe care credeam ca o stiam. Dar m-am inselat, nu am cunoscut-o pe deplin. Regret enorm ca am pierdut-o, regret enorm ca nu m-am miscat mai repede. Dar am fost acolo mi-am dorit, am visat la acest lucru. Se spune ca trebuie sa ai rabdare.. De ce nu ai putut sa mai ai putina rabdare??? M-ai facut sa imi doresc o lume, ne-am creat o lume, ca apoi sa mi-o distrugi. De ce nu poate sa fie ca in filmele americane, cand la sfarsit totul se termina cu bine. Mi-am facut milioane de planuri in cap, pot sa o intorc, pot pot, trebuie sa pot, sa ii arat ca o iubesc, fa ceva, nu sta, zbate-te.

Problema este ca nu traim in filme americane, viata-i cruda, viata nu-i un film. Timpul se scurge, au trecut 2 luni si jumatate de cand nu am mai vazut-o, imi dau seama ca am pierdut-o si ma doare al dracu, dar al dracu de tare. Dar totodata ma simt si neandreptatit, neajutorat, nu pot crede, nu pot concepe ca ea nu mai este…. As tipa, as sparge ziduri numai uitandu-ma la ele, mi-as infige mainile in ciment, simt ca pot face orice, mai putin sa o iau inapoi. Odata cu ea, pleaca de langa mine si o famile, niste prieteni, cunostinte si asa mai departe. Da stiu, nu ma impiedica nimeni sa mai tin legatura cu ei, dar nimic nu va mai fi ca inainte. De multe ori mi-a reprosat ca sunt superficial, ca nu stiu sa imi arat sentimentele si ca nu sunt prezent, ai avut dreptate, nu am stiut sa iti arat ca te iubesc, nu am stiut sa ma maturizez, poate ca aveam nevoie de un soc si jur ca l-am primit din plin, m-a lovit napraznic. daca nu te-as fi iubit, oare m-as mai fi chinuit luni de zile sa te iau inapoi?? Mi-ai spus ca nu imi doresc relatia asta, stii foarte bine ca mi-o doresc al naibii de mult. Sunt aici, chiar daca poate mai tarziu, dar sunt si ma chinui din greu sa iti dovedesc ca te iubesc, ca am nevoie de tine, ca te vreau in viata mea inapoi, dar nu pot de unul singur, am nevoie de ajutorul tau, intinde doar un deget sau macar lasa-ma sa iti demonstrez, nu imi stopa incercarile, nu ma scoate din viata fara sa lupt, fara sa iti fi demonstrat ca te-am iubit si ca te-am dorit. Nu vreau sa ies din aceasta relatie, nu vreau ca mai tarziu sa fiu coplesit de remuscari, de ce nu te-ai luptat, de ce nu ai incercat, de ce nu i-ai demonstrat…… Nu scriu aceste randuri pentru a fi compatimit, nu doresc sa caut vinovatul sau ca cineva sa imi dea mie dreptate pentru a ma simti mai bine, ci scriu doar pentru ca asta simt si simt nevoia sa ma descarc, ca cineva, macar o persoana necunoscuta sa imi stie povestea.

Daaa, multi barbati vor spune, da-o mai, e o c**a, nu merita si-a gasit pe altu. Sufletul, familia ei, sora ei, cu toti am vorbit, toti doresc sa ne impacam iar ei imi spun, ca in afara de serviciu nu a iesit niciodata in lunile astea, deci exclus sa se vada cu altul, lucru pe care mi-l confirma si prieteni comuni. Nu vreau sa pozez in victima, stiu am gresit, merit orice pe lumea asta, dar nu merit sa fiu aruncat ca o carpa pe usa din dos, fara ca macar sa imi dai o explicatie, fara ca macar sa ma faci sa inteleg. Stiu, femeile vor spune, ca este vina ta, nu ai stiut sa o apreciezi, nu ai stiut cum sa o faci sa fie a ta, nu ai stiut pana la urma. Dar de ce trebuie ca noi sa facem toate aceste lucruri, de ce nu poate sa fie egalitate cum de altfel va doriti, de ce noi trebuie sa facem toate aceste lucruri in felul nostru, ca intr-un final sa ne spuneti ca domne nu a fost bine. De ce nu va chinuiti odata cu noi sa ne aratati calea, uite pe acolo este, trebuie doar sa o urmezi..

Cunosc foarte multe cazuri: prieteni, cunostinte, amici. Cand femeia pleaca, plecata e, nu se mai intoarce. De multe ori stau si ma intreb, oare m-a iubit, oare are suflet, oare cine este aceasta fiinta, cum de a stat langa mine atatia ani, cum de a putut sa imi faca asta, cum de poate sa ma lase in urma fara nici o remuscare. Stiu, am o mare parte din vina, dar nu am cum sa nu ma intreb aceste lucruri: De ce eu, de ce ea, de ce acum, de ce mi-a luat inima si mi-a zdrobit-o. As putea sa pricep, as putea intelege, m-as multumi cu orice explicatie, as intelege daca mi s-ar spune, nu te mai iubesc…. Oare cer prea mult, imi da sms si imi spune ca se va intalni cu mine si imi va spune cum sta treaba, dar amana si amana si iar amana de fiecare data acest lucru. Timpul trece, iar eu ma inec din ce in ce mai mult neputincios. Exact asta doreste, sa lase timpul sa treaca, sa uitam, iar eu plang si ma intreb. De ce mai imi dai acele explicatii, daca ele vor fi prea tarziu?? Ce sa mai fac cu explicatiile tale dupa cateva luni? Stau si ma uit la inelele alea 2 si ma bat cu pumnii in cap, o zi, atat mai aveam, nevoie, o ziiiii. De ce mi-ai luat acea zi, de ce imi spui ca este prea tarziu, de ce imi spui ca nu mai are rost, ca a trecut timpul, ca nu ne mai leaga nimic. Intre mintea si inima mea se da o batalie disperata: – Creierul imi spune, mergi mai departe, recunoaste-ti vina, acepta-ti greselile, sau poate chiar nu te-a iubit, asta-i viata, nu poti obliga pe cineva sa fie cu tine. Inima nu imi da pace si asta ma omoara cel mai mult, regretele pun stapanire pe mine, regretele nu imi dau pace, ma obsedeaza, orice as vrea sa fac, orice as vrea sa gandesc, tot la ele ajung. De ce nu ai actionat mai repede, De ceeeeeeee!!!!! Timpul a trecut, eu imi continui viata, ma duc la serviciu, ies cu prietenii, fac ce faceam si inainte, doar ca nu mai sunt prezent, am ramas blocat intre 2 lumi, iar ce este mai grav, nu doresc sa ies de acolo., nu mai vreau niciuna din lumi… Se spune ca orice greseala recunosuta si explicata cu parere de rau, este iertata…. Da de unde, vorbe din popor… Am ramas doar cu regretele si amintirile , imi este dor sa o tin in brate, sa dormim impreuna, sa ne trezim impreuna, imi este dor sa o simt, imi este dor sa doarma pe mana mea, iar eu o tachinam ca nu mai pot, am amortit, simt nevoia sa ma intorc, imi este dor de mainile ei cand ma imbratisau cand eu ma intorceam. Imi este dor de zambetul ei, imi este dor chiar si de micile certuri, sau cand ma batea la cap cu ceva anume, imi este dor de ea…………….. Nu vreau sa fiu misogin sau sa cataloghez femeile in vreun fel, stiu ca multe lucruri se intampla din vina noastra, stiu ca noi dorim sa parem cocosii intr-o relatie, ca o facem pe ea sa ne urmeze, sa ne impunem voit dorintele…

Advertisement

Dar e fals, suntem prea slabi, suntem nimic fara voi. Dar un singur lucru nu suntem, nu putem intoarce spatele. Ca sa fiu sincer, eu unul daca o necunoscuta mi-ar fi spus ce i-am spus si i-as fi demonstrat eu fostei mele, cred ca as fi capabil sa o iubesc doar pentru ca ma iubeste. Un barbat daca aude asa ceva de la femeia lui, daca ea ii demosntreaza ca il iubeste, va spun sincer, nu va pleca in veci, se va schimba radical, isi va da seama ca greseste daca pleaca si in 99% din cazuri nu va pleca. Pe cand voi femeile sunteti dure, cand luati o decizie, nu va mai intoarce nimeni, taiati in carne vie, aveti o putere nemarginita, va luati sentimentele si vi le inchideti si uitati de ele, vreau sa pot sa fac si eu lucrul asta, vreau sa fiu tare, dar din pacate nu sunt si imi este enorm de dor de ea. Suntem imaturi, nu stim ce dorim, dar poate putin rabdare in viaat nu strica. Daca iubesti o persoana nu pleci, daca iubesti mai dai o sansa, eu nu am avut-o…… Comunicarea, tacerea, frica de a ne da drumul la sentimente, frica de a nu ne pata orgoliile, astea duc la despartiri, dar in cele mai multe cazuri, regretele sunt prea tarziii, iar cei ce beneficiaza de a doua sansa sunt exact cei ce nu merita si isi bat joc….

Ce pot eu sa invat din aceasta relatie si experienta??? Ca am fost imatur, ca am meritat tot ce mi s-a intamplat, ca asa se intampla cand amani si nu esti decis!!!! Sau ca timpul mi-a aratat calea corectă. Eu zic ca timpul mi-a dat de inteles ca o vreau la fel de mult alaturi. Ca o vreau sotia mea si mama copiilor mei. Asa ca iti zic: citind acest mesaj, sa stii cate iubesc si esti viata mea. Te vreau inapoi. Vreau o sansa. Vreau sa fim noi. Tu ce vrei?”