fb

Mentalitatea unei victime: cum să devii mai puternică folosind autocunoașterea

Este foarte dificil pentru o persoană să accepte faptul că poate avea mentalitatea unei victime. A recunoaşte acest fapt înseamnă a accepta obiceiul de a ne pune mereu pe sine pe primul plan şi de a învinovăţi mereu pe cei din jurul nostru.

E greu să recunoaştem acest lucru şi este greu să înţelegem. Însă persoana care decide să facă o schimbare, să treacă de la perceperea sa ca victimă la o conştiinţă curată, devine o persoană mai fericită şi mai echilibrată.

Victimă nu te naşti, dar devii.

Un detaliu important în această transformare este educaţia. Dacă oamenii din jur mereu îţi aduc aminte că nu ai nici o putere, dacă vezi prin exemplul părinţilor că viaţa este nedreaptă şi că nici măcar nu este vina lor, atunci sentimentul de a fi victimă este transferat pur şi simplu copilului.

Adoptarea acestui tip de viziune asupra lumii poate provoca oricui un mare prejudiciu. Aşadar, un tânăr cu mentalitatea unei victime, în cele din urmă se transformă într-un adult care nu îşi vede rolul în propria sa nenorocire, în evenimentele dramatice sau în câştigarea unei anumite experienţe de viaţă.

Lipsa de responsabilitate duce la un decalaj dinamic între gândirea raţională şi jocul căutării vinovăţiei. Există câteva semne de mentalitate ale unei victime:

– Incapacitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru viaţa sa.

– Sentimentul de neînţelegere, izolare, evitare, înstrăinare, trădare din partea persoanei iubite sau chiar din partea întregii lumi.

– Furia necorespunzătoare adresată familiei sau prietenilor, care nu înţeleg ce se întâmplă de fapt.

– Sentimentul că eşti asuprit, că viaţa este nedreaptă cu tine sau că eşti abuzat fără nici un motiv.

– Lipsa puterii de a schimba ceva, chiar dacă aceste schimbări sunt ceva obişnuit şi logic.

Slaba înţelegere despre lumea din jur a unei victime este întotdeauna cauza unor concluzii pripite, a unor fapte nechibzuite. Pentru a ieşi din această capcană, trebuie să ne oprim şi să ne gândim bine în fiecare zi înainte de a spune ceva sau de a face ceva, pentru a învăţa să înţelegem mai bine situaţia, să înţelegem mai bine oamenii şi chiar pe noi înşine.

Trebuie să putem să analizăm bine participarea noastră la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să analizăm tot ce spunem şi ce facem: intenţionat sau accidental.

Există câteva modalităţi simple de a ne folosi de autocunoaștere:

– Începem prin a face mici schimbări în viaţa noastră, pentru a ne trezi un sentiment de putere în noi înşine. Să începem să facem lucruri care să necesite responsabilitate. Să începem să luptăm mai întâi cu micile frici, pentru a demonstra că suntem capabili de asta şi apoi să credem că puterea stă în noi.

– Analizăm sentimentele noastre, să înţelegem de ce simţim ceea ce simţim şi cum e să trăim cu asta. Astfel se naşte autocunoașterea: cel mai mare dar pe care îl poate avea o fiinţă raţională. Ieşind din zona de confort, vom deveni mai mult decât am fi putut visa.

– Îi privim pe cei din jurul nostru ca fiind egali, la fel de demni de dragoste şi relaţii frumoase, care pot şi au dreptul să greşească. Noi toţi suntem fiinţe umane, toţi am venit în această lume în egală măsură şi suntem la fel de responsabili pentru noi înşine.

– Înţelegem că este un lucru normal să fii trădat, folosit, abandonat. Dar nu este normal să trăieşti mereu cu aceste sentimente şi să nu faci nimic. Este ilogic să presupui că toţi oamenii din această lume nu vor decât să îţi facă rău.

– Eliminăm obiceiul de a da mereu vina pe cineva. Acuzaţiile nu au nici un sens. Cel mai bine este să ne concentrăm asupra acţiunilor şi sentimentelor, să conștientizăm că suntem persoane obişnuite şi este ceva normal să facem greşeli, dar numai atâta timp cât învăţăm din ele şi continuăm să avansăm.

Viaţa este foarte haotică.

Aceasta e natura universului nostru. Şi acest univers răspunde de sentimentele noastre sub forma unor vibraţii. Dacă transmitem vibraţiile unei victime, vom primi înapoi şi mai multă suferinţă. Cu ajutorul autocunoașterii vom descoperi în noi înşine capacitatea de a greşi în viaţă fără să ne simţim vinovaţi.

De aceea trebuie pur şi simplu să experimentăm cu propriile vibraţii, care vorbesc despre rensponsabilitatea noastră, astfel încât universul să îşi poată adapta răspunsul la întrebările noastre. Când ne vom schimba sentimentele şi comportamentul, universul va schimba şi el răspunsul pentru noi şi se va schimba şi realitatea noastră. Asta e natura vieţii.

 Să ne cunoaştem mai profund, să fim sinceri cu noi înşine: cine suntem şi ce simţim. Să ne acceptăm aşa cum suntem. Universul iubeşte pe fiecare din noi. Să învăţăm să scăpăm de ataşamentul de dramă, de auto – milă şi să avem o atitudine cât mai pozitivă şi onestă faţă de noi înşine.