fb

Marea diferență dintre sacrificii și compromisuri. Cum să nu le confundăm!

Compromisurile și sacrificiile se deosebesc. Nu le confundați, deoarece într-o zi veți realiza că ați eșuat în viață, în relație și-n dragoste. Compromisurile sunt reciproce. Nicio relație nu rezistă dacă nu este capabilă să facă compromisuri. Doar cei care se sacrifică crezând că fac compromisuri se aleg la un moment doar cu dezamăgirea și singurătatea.

Atunci când faci compromisuri tu însuți alegi să faci acest lucru, nimeni nu-ți impune nimic, nimeni nu te pune în acea situație în care să alegi. Faci asta, deoarece consideri că așa este mai bine pentru tine și pentru omul iubit. Te simți împăcat și nu treci peste prioritățile și covingerile tale. Este o înțelegere între voi. Unul renunță la ceva, ca celălalt să-și îndeplinească visurile. Apoi își materializează dorințele, fiind ajutat de omul iubit. Iată cum arată compromisurile. Ele sunt însoțite de înțelegere, respect, iubire.

Sacrificiile sunt dureroase și vin la pachet cu reproșurile, nemulțumirile, dezamăgirile. O relație bazată pe sacrificii nu este durabilă. O pot compara cu un castel construit pe malul mării. Încet, dar sigur, se prăbușește și nu te alegi cu nimic. De obicei, se sacrifică doar un partener, cel care dorește cu orice preț să salveze relația, să demonstreze că iubește, că mai crede în cel de alături. Renunță la visurile și dorințele sale de dragul omului iubit, fără ca să ceară ceva înapoi. Cu părere de rău, de foarte multe cel care își sacrifică cariera, visurile, dorințele, este ca o păpușă în mâinele păpușarului. Pe păpușar nu-l interesează ce simte păpușa, nu o ascultă, ci reproșează, învinuiește și dorește să o schimbe, să fie așa cum a construit-o în mintea sa. El are de câștigat, iar celălalt pierde multe. Dăruiește prea mult și nu i se oferă nimic.

E dureros, dar adevărat. Mulți se folosesc de cei care iubesc cu adevărat și cred că mai este o șansă să salveze relația bolnavă și fără viitor. E corect să susții omul pe care îl iubești, dar nu-i corect să renunți la tine, la prioritățile tale de dragul cuiva, atât timp cât nimic nu este reciproc. Mereu trebuie să fie un echilibru și o limită. Trebuie să te respecți și să fii destul de inteligent și capabil ca să deosebești aceste două lucruri. Atunci când realizezi că ești victima sacrificiului privește în urma ta și vei vedea cât de multe ai pierdut, întreabă-te ce ți-a oferit cel pentru care ai renunțat la binele tău. Oprește-te la timp, deoarece te vei alege cu multe regrete.