Lasă-mă să plec…

Mă simt ca o străină în propria casă. Mi-e frig și mi-e teamă alături de tine. Și n-am cui să mă plâng. Și nu știu ce va fi mâine. Dintre toate amintirile, cele cu tine sunt o adevărată tristețe. Azi pur și simplu lasă-mă să plec.

Lasă-mă să cunosc mirosul libertății mele, să mă las dusă de valurile vieții și să știu că nu regret nimic. Lasă-mă să uit. Să nu mai știu de plânsete în pernă și de lacrimi șterse pe furiș. Lasă-mă să îndrăznesc mai mult, să vreau mai multe alături de cineva, să încerc să construiesc și să-mi placă asta. Lasă-mi speranța și dorul.

Lasă-mă să plec. Să trec dincolo de prezentul tău și dincolo de lumea ta. Lasă-mă să greșesc de una singură. Să pot să caut o iubire adevărată. Să pot să zâmbesc sincer. Să pot să-mi văd de umbrele și luminile din sufletul meu. Lasă-mă să fiu eu. Doar eu. Fără reproșurile tale, fără tăcerea ta, fără de tine.

Lasă-mă să plec. Și nu-mi spune că o să regret. Nu-mi spune că nu o să găsesc mai bun. Știi prea bine că nu doar asta contează. Știi că trebuia să fie reciproc. Știi că totul se uită într-o zi, în ziua când întâlnești omul care ține la tine cu adevărat. Lasă-mă să îl găsesc. Lasă-mă pur și simplu să plec.