Las-o să sufere. Ignoră-i cuvintele. Uită de ea. Cum poți răni inima unei femei…

Ea va intra în viața ta ca un răsărit de soare, convinsă că alături de tine poate trăi o poveste unică. Ea ți-a oferit inima ei, fără remușcări. Voia să simtă iubirea, voia să uite de tot, atunci când și-a rezemat capul pe umărul tău. Realitatea a fost altfel.

La început, ai îmbrățișat-o și i-ai oferit un loc în lumea ta. I-ai vorbit despre încredere, despre lucruri frumoase, despre ce înseamnă dragostea pentru tine. Erau cuvinte spuse din suflet, sau un discurs banal, pregătit din timp. Ea nu știa adevărul.

Acum, vrei să o îndepărtezi din viața ta. Niciodată însă nu i-ai spus să plece, să se distanțeze de tine, în mod intenționat îi controlezi prezentul, deciziile. O lași să sufere în tăcere, convinsă că greșeala îi aparține. Îi și spui că e vina ei.

În sinea ta știi că sufletul ei este curat, că sentimentele sunt sincere, că ar da orice, doar să te vadă conectat la această relație. Tu nu spui nimic, doar profiți de această stare. Îi promiți o mie de lucruri, fără a respecta vreodată promisiunile.

E felul tău de a-ți afirma superioritatea, de a rămâne egoist. Crezi că, cedând, vei deveni slab, că nu vei mai fi bărbat. Poate că acest fel de a fi vine din copilărie, când ai fost ignorat de toți. Sau poate că în timp ai înțeles că așa e mai ușor să cucerești.

Ea, din nou, nu știe nimic despre asta. Știe însă că te iubește, enorm. Ai convins-o să creadă în iubire, în viitor, în acele planuri comune. Ai provocat-o să cedeze de multe ori, doar să rămâi alături. I-ai inspirat însă multă teamă și multe îndoieli.

Ai făcut-o să-i fie frică de toate

De acest prezent instabil, de comportamentul ei, de tot ceea ce face în relație. Distrugi în fiecare zi tot ceea ce ea încearcă să construiască, fără a-ți da seama că fără ea ai fi plin de regrete, de tristețe. Ea este raza de soare din sufletul tău întunecat.

Dar nici tu nu înțelegi acest lucru. În schimb, o lași să sufere în tăcere, convins că așa este mai bine pentru tine. Când îți scrie un mesaj frumos, îi răspunzi scurt, foarte târziu. Când te sună să te întrebe cum ești, nu-i răspunzi deloc.

Îi ignori cuvintele, dorințele, felul în care te imploră să faci ceva. Îi transmiți un mesaj dureros de fiecare dată: ea nu este, dar nici nu a fost vreodată prioritatea ta. Ea poate oferi oricât, că tu oricum nu vei fi mulțumit. Ea este o variantă de rezervă perfectă.

Într-o zi, ea își va da seama de ceea ce se întâmplă. Va stabili anumite limite, care te vor speria. Vei reacționa foarte defensiv, acuzând-o că nu-i mai pasă. „Ai dreptate”, îți va răspunde ea scurt, fără a ma explica nimic. Totul deja a fost spus.

Inima ei va fi prea rănită, pentru a putea iubi din nou. Va încerca să se ridice deasupra trecutului, va lupta cu propriile umbre, create de tine. Pțnă la urmă îi va reuși să învingă durerea, însă cu ce preț? Va fi un om trist, dezamăgit, rece.

Dacă îți pasă câtuși de puțin de ea, nu o face să sufere. Fii sincer, decât să o minți de fiecare dată. Dacă nu poți avea grijă de iubirea ei, nu sta în calea altui om, corect și bun.

© De Vorbă cu Tine