Am auzit de atâtea ori că iubirea trebuie să fie necondiționată, deplină, totală, fără nicio limită, încât nu mă mai mir când oamenii vin devastați, goi, triști și pierduți după ce ies din relațiile în care au iubit în acest fel.
Iubirea este minunată și, atunci când este autentică, nu cere dedicare totală și nici nu impune încălcarea unor limite de respect față de partener. Într-o iubire sănătoasă, fiecare partener se dedică celuilalt cu grijă și prețuire, într-un efort reciproc care nu duce la renunțarea de sine, frustrantă și dureroasă.
Există, însă, mitul conform căruia, într-o relație de iubire, trebuie să uiți de tine — să fii altruist și dedicat până la a uita că exiști, să nu stabilești niciodată limite și să iubești necondiționat. Și, adeseori, aproape suspect, acest devotament se cere doar unuia dintre parteneri, fără să se respecte principiul reciprocității.
Cu toate acestea, mulți oameni se luptă cu disconfortul produs de credința că iubirea trebuie să fie atât de mare încât să-l îngăduie pe partener până la sacrificiul de sine. Este un mit adânc înrădăcinat în cultura noastră și, probabil, unul dintre cele mai mari obstacole în calea fericirii din relațiile de cuplu.
Puterea de a spune „Nu”
Adulții sănătoși și echilibrați sunt capabili nu doar să spună „Nu!”, ci și să accepte atunci când altcineva le spune „Nu!”. Ei înțeleg că nu îi pot forța pe ceilalți să facă ceea ce își doresc și nici nu se tem că vor fi abandonați sau respinși dacă partenerul îi refuză.
Pot accepta că au așteptări și dorințe pe care își doresc să le împlinească, dar nu pretind ca partenerul să facă asta pentru ei. Pot îngădui multe, dar nu orice, oricând și în orice condiții. Pot simți iubire fără să aibă nevoie de niciun motiv, dar stabilesc granițe clare pentru comportamentele partenerului.
Nu îi îngăduie acestuia orice comportament, pentru că înțeleg că, într-o relație sănătoasă, nu pot fi tolerate atitudini lipsite de respect, agresive sau abuzive. Iubirea nu cere să îngădui astfel de reacții.
Cineva care te iubește cu adevărat nu îți va cere să îi tolerezi comportamente abuzive. Iar dacă îți va cere ceva ce tu nu ești dispus să îi oferi, va putea accepta refuzul tău fără să te preseze, fără să te acuze, fără să te facă să te simți dator sau vinovat, fără să îți trezească rușine, vinovăție ori remușcare.
Un partener care te iubește cu adevărat va accepta să îți exprimi punctul de vedere și să îți afirmi limitele — pe care le va respecta cu atenție.
De ce ne este frică să stabilim limite
Mulți nu stabilesc limite partenerului din teama că îl vor răni, că dacă se vor impune, acesta se va supăra și îi va părăsi. În realitate, cel mai probabil nu vei fi abandonat dacă îți afirmi limitele. Iar dacă ești părăsit pentru asta, vei supraviețui.
Teama de abandon își are rădăcinile în copilărie, atunci când erai neputincios și dependent de grija părinților, și nu îți puteai permite să-i pierzi. Dar ca adult, poți face față. Ca adult, singurul abandon care te poate distruge este abandonul de sine.
Limitele aduc profunzime, nu distanță
Atunci când îi arăți partenerului clar care sunt limitele și granițele tale, îl inviți la un parteneriat autentic și la o intimitate mai profundă. Îi arăți că nu te abandonezi pe tine, iar prin asta îi arăți și că vei lupta pentru relația voastră — nelăsând-o să se transforme în compromis și nefericire.
În momentul în care refuzi comportamente nepotrivite, devii gardianul respectului reciproc din relație. Doar astfel relația poate avea șanse reale pe termen lung.
Când te abandonezi pe tine, îl abandonezi și pe partener. Pentru a păstra relația sănătoasă și a o salva de la distrugere, este esențial să vă stabiliți și să impuneți, cu curaj, propriile limite și granițe.
Respectul – fundamentul iubirii sănătoase
O relație frumoasă se bazează pe respect reciproc. Este foarte important ca atât tu, cât și partenerul tău, să aveți clar definită limita dintre un compromis rezonabil și un abandon de sine.
Nu este ușor să faci acest lucru. Fiecare decizie de a accepta sau de a impune o graniță aduce cu sine un risc afectiv, adesea greu de gestionat. Dar asta ne reamintește că, pentru a avea relații de calitate, trebuie să fim dispuși să depunem efort — ca o investiție în binele nostru pe termen lung.
Aveți grijă de voi!
