Iubirea nu mai este între voi: un semn important care îți va confirma asta

Uneori, iubirea pleacă înainte să fim pregătiți să recunoaștem acest lucru. Iată o pildă veche, dar foarte actuală despre cum trece dragostea.

Un tânăr iubea cu pasiune o femeie mai în vârstă decât el. El trăia doar cu ea în gânduri și în suflet. Foarte mulți dintre prietenii săi l-au asigurat că ea este bătrână și neatrăgătoare și că își poate găsi pe cineva mult mai tânără, mai frumoasă. Dar tânărul le răspundea ferm oricui că nu există nimeni mai frumos decât aleasa inimii sale.

Pentru el, ea este ca un trandafir roz dintr-o grădină minunată. El spunea tuturor că nu există nimeni care să se compare cu frumusețea femeii sale iubite. Tatăl băiatului, care era negustor, se cam săturase de această poveste. El și-a trimis fiul într-o lungă călătorie de afaceri, iar, cum această întâmplare s-a petrecut acum sute de ani, călătoriile pe atunci erau foarte lungi.

Tânărul a petrecut un an în țări străine, a experimentat și a văzut o mulțime de lucruri. Când s-a întors acasă, în orașul său, și-a revăzut iubita. Ea, fericită, a venit zâmbind spre el, cu mâinile întinse. Tânărul a privit-o cam încurcat, apoi a întrebat-o cu compasiune în glas:

„Ce s-a întâmplat cu tine cât timp eu am fost plecat? Ai fost bolnavă? Te-a lovit cumva soarta prea crunt? Fața ta este toată acoperită cu riduri, iar părul tău e prea gri. De ce picioarele tale sunt atât de strâmbe? De ce ochii tăi mijesc? Ce lucru groaznic ți s-a întâmplat cât eu am fost plecat?”

Femeia i-a răspuns cu mare tristețe în glas…

„Eu mereu am șchiopătat. Și ochii mei așa au arătat atunci când n-am cunoscut. Aveam și atunci riduri și păr gri. Dar tu pur și simplu nu ai văzut pentru că mă priveai cu ochii iubirii. Iar acum tu ai încetat să mă mai iubești…” Ea a spus toate acestea cu un gust amar. Tânărul nici nu a înțeles încă că nu o mai iubește, dar a putut vedea toate acestea fiindcă nu o mai privea cu ochii de îndrăgostit, cu ochii iubirii.

Iată așa dispare iubirea. Anume din acest moment încep și defectele să devină vizibile: ridurile, forma nasului, excesul în greutate, toate aceste neajunsuri încep să devină evidente și enervante. Începi să crezi că persoana care până nu demult a fost iubită, acum vorbește greșit, se îmbracă greșit, se poartă greșit. De ce s-a schimbat atât de mult? Ce s-a întâmplat cu ea? De ce nu poate să fie ca înainte?

Nu e nimic, de fapt. Persoanei nu i s-a întâmplat nimic. I s-a întâmplat persoanei care iubea și acum nu mai iubește. Ea a început să vadă totul cu alți ochi. Dar poate că ceea ce a fost între ei doi nici nu a fost dragoste adevărată?

Dar un lucru este foarte clar: cel care vede neajunsurile noastre și este iritat de ele, nu mai iubește cu adevărat. Deși nu-i place acest adevăr, nici nu vrea să-l recunoască. Și iată din această cauză începe să dea vina pe soție, copii, vecini, prieteni pentru faptul că îl enervează în mod deliberat cu neajunsurile lor.

Sau că ei toți s-au schimbat, doar el nu. Doar că altceva s-a schimbat cu adevărat: dragostea. Dragostea a dispărut…