Oamenii când se iubesc își vor binele unul altuia. Iubirea clădește, înalță, sporește și împlinește. Iubirea nu constrânge, nu cere jertfe, nu sacrifică pe altarul ei libertatea, nu cere prețul adevărului și autenticității, nu limitează potențialul celuilalt cerându-i renunțarea la propria individualitate pentru a se contopi într-o fuziune din care nu mai se știe unde se termină unul și unde începe celălalt.
Nu știm să iubim sănătos. Nimeni nu ne învață cum să iubim. Nu primim lecții dar avem modele. Și, din păcate, adesea modelele de iubire pe care le vedem nu sunt cele mai bune. Vedem în jur oameni care spun că se iubesc dar se comportă ca și când și-ar fi dușmani unii altora. Oameni care se declară în relație dar care numesc iubire, un fel de a se tolera reciproc într-un mediu ostil și încărcat de resentimente.
Sunt oameni care declară că în numele iubirii acceptă să fie răniți, folosiți, umiliți, agresați în diverse moduri. Oameni care acceptă să fie mințiți, ignorați, privați de afecțiune și de atenție doar pentru că sunt convinși că iubirea trebuie să îngăduie orice.
Sunt oameni care confundă iubirea cu dependența, cu frica de abandon, cu teama de respingere. Iubesc sau se simt iubiți atunci când partenerul se poartă urât. Paradoxal, am zice, de vreme ce atunci când vorbim de iubire ne gândim doar la gesturi tandre și atenție. Probabil, oricine ar citi rândurile de mai sus ar spune că nu se regăsește, ca a iubit mereu oameni care s-au purtat frumos. Probabil, fiecare dintre noi s-a simțit atras de gesturile frumoase la început dar, deloc întâmplător, poate doar inconștient, în funcție de modelul de iubire pe care l-am avut în familia noastră, alegem parteneri de un fel sau altul. Cei care au trăit în familii în care au avut parte de instabilitate afectivă, de comportamente agresive, chiar violente, de schimbări bruște și comportamente contradictorii, au învățat un fel de a iubi bazat pe un atașament nesigur, anxios care le va marca mai apoi relațiile de iubire. Poate vor alege parteneri la fel de agresivi și instabili care să reproducă modelul afectiv familiar sau vor resimți teamă și nesiguranță, vor încerca cu orice preț să evite respingerea și abandonul și vor căuta confirmări permanente devenind dependenți și sufocanți.
Alții, marcați de istorii de viață în care au fost neglijați, vor experimenta un atașament evitant care le va influența apoi relațiile de iubire. Vor vrea să se retragă, să evite intimitatea și vor suferi atunci când vor rememora situațiile de privare emoțională.
Pe lângă toți aceștia, sunt și persoane care au învățat atașamentul sigur, bazat pe o iubire caldă, securizantă, liniștitoare care le-a oferit răspuns nevoilor emoționale fără teama de abuz, respingere, abandon sau neglijare. Aceștia sunt cei care iubesc sănătos și acceptă iubiri care îi sporesc nu care îi distrug. Cei care cunosc și trăiesc iubirea sănătoasă, sunt cei care s-au simțit iubiți, suficient de bine îngrijiți așa încât să simtă că nevoile lor contează, că sunt importanți și respectați pentru ceea ce sunt, motiv pentru care caută iubirea care le răspunde în același fel. Aceștia sunt oamenii care cer respect și îl oferă, având atenție și grijă față de cel pe care îl iubesc. Ei sunt cei care iubesc și își doresc să le fie îndeplinite dorințele de către partener dar nu disperă dacă acest lucru nu se întâmplă pentru că dincolo de ce nu li se oferă, se au pe ei și știu că în adâncul sinelui lor se află baza lor de siguranță. Pentru că au fost iubiți sănătos când au fost mici, în lumea oamenilor mari pot evita iubirile nesănătoase. Vor alege securitatea, stabilitatea, încrederea și respectul și vor iubi fără să constrângă sau să forțeze limitele iubirii lor.
Iubirea sănătoasă oferă libertate, sporește autenticitatea, oferă echilibru și înțelegere, ajută la construire și nu demolează, deși, adesea, are de trecut proba timpului și a situațiilor, de multe ori nu foarte ușoare.
Aveți grijă de voi!