fb

Îți sunt recunoscătoare, chiar dacă între noi nu mai e nimic

Am știut mereu că nimic nu e pentru totdeauna. Toate au un început și un sfârșit. Doar că niciodată nu mi-a fost frică să construiesc amintiri, relații, prietenii, chiar dacă conștientizam că mai devreme sau mai târziu totul se sfârșește. Oamenii vin și pleacă. Unii rămân doar în amintiri. Alții mă țin de mână indiferent de circumstanțele și situațiile în care mă aflu.

Știu cu siguranță că apariția fiecărui om din viața mea nu este o simplă coincidență. Indiferent de ceea ce mi-a lăsat – amintiri frumoase sau lecții dure. A fost prezent în lumea, pentru că a avut un anumit scop. Trebuia să-mi ofere niște experiențe de viață. Fie frumoase sau mai puțin frumoase. Nimic nu este întâmplător, toate au un rost.

Ție ți-am dat mâna și te-am invitat în viața mea. Nu te-am întreabt de trecut și de iubiri consumate. Nu am răscolit în al tău dulap cu secrete. Te-am lăsat să-ți deschizi sufletul și să trăiești alături de mine o frumoasă poveste de dragoste.

O poveste în care au fost zile cu multe îmbrățișări, săruturi și cu zile stresante, cu probleme, cu rutina insportabilă, cu certuri și responsabilități.

Ai ales să pui punct, atunci când credeam că mai este loc de virgule. Nu te-am oprit. Ți-am dat aripi și ți-ai urmat drumul tău. Nu am reproșuri la adresa ta, nici nu-ți voi judeca alegerea. În schimb, îți sunt recunoscătoare, deoarece ai plecat în secunda în care ai înțeles că în timp ambii am evoluat și ne-am schimbat.

Am devenit oameni care nu mai aveau visuri și dorințe comune. Oameni care mergeau pe același drum, dar nu de mână, nu alături. Îți mulțumesc, fiindcă ai fost sincer și ai recunoscut că renunți la tot ce am construit.

Îți sunt recunoscătoare, pentru că ți-ai luat toate hainele, dar mi-ai lăsat amintiri frumoase și un „Mulțumesc”.

Cu drag, Mary!