fb

Îți scriam, pentru că mi-era dor de tine. Dar uneori tăceam, pentru că așteptam să-ți fie și ție dor

Îți scriam, pentru că mi-era dor de tine. Îți scriam, pentru că mă gândeam la tine. Te visam atunci când erai departe și te așteptam cu mare drag. Am construit lumea noastră și mi-am creat o mie și una de vise pentru viitor. Aveam grijă de mine, te surprindeam frumos și îți găteam bucatele preferate. Uneori se întâmpla să te apelez la două dimineața ca să-ți spun un simplu te iubesc și un sincer mi-e dor. Mi-am așternut sufletul la picioarele tale  chiar dacă mi-am asumat faptul că s-ar putea să mi-l întorci  distrus și dezamăgit. Și totuși am riscat. Am renunțat la mine ca să te am pe tine și m-am ales doar cu promisiuni.

Dar uneori tăceam, pentru că așteptam să-ți fie și ție dor. Uneori speram că-mi vei răspunde la apel sau la acel mesaj. Așteptam să vrei să-mi spui că îți este dor de mine și că aștepți cu nerăbdare să se sfârșească ziua de muncă ca să mă ții în brațe. Așteptam să mă surprinzi și să-mi dai afecțiunea bărbătească de care duceam lipsă. Iar tu pe zi ce trecea deveneai tot mai indiferent. Eu mă comportam ca o naivă, mă umileam în prezența ta, rugându-te să-mi ofere atenție și să nu mă lași în obscuritate.

Apoi am deschis ochii, am  realizat că e imposibil să mai continui astfel. M-am întors și am plecat. Nu mi-am luat nimic cu mine, nici amintirile. Din tot ce a fost am învățat că atunci când un bărbat nu are timp pentru o femeie, pur și simplu nu vrea să-și facă timp pentru ea. Iar din momentul când ea varsă lacrimi și-l imploră să-i ofere atenție, îi hrănește doar mândria și orgoliul de bărbat. Se simte prea important pentru nimic. E mai simplu să-l lași, decât să te consumi în zadar.

Îți scriam, pentru că mi-era dor de tine. Dar uneori tăceam, pentru că așteptam să-ți fie și ție dor. – autor anonim