Ai vrea să nu fie așa. Să nu scrii unei persoane care nici nu mai este parte din viața ta. Care și-a permis să se folosească de sentimentele tale sincere. Dar tocmai din dorința de a păstra o cât de mică legătură că acest om, continui să scrii.
Vrei să știi ce mai face, dacă este bine, dacă are nevoie de ceva. O faci din obișnuință, din vechile atașamente. Din încrederea că, într-o zi, mesajele vor fi reciproce. Îți va scrie că îi este dor și te vrea aproape. Dar visul rămâne o iluzie.
În tot acest timp, te-ai detașat de realitate. Refuzi să crezi că nimic nu mai poate fi schimbat. Ești gata să lupți pentru doi, ești gata să sacrifici prezentul și viitorul, doar să te asiguri că păstrezi legătura emoțională cu această persoană.
Nu contează că nu răspunde. Sau, dacă o face, este plictisit și indiferent. Nu contează că poate are pe altcineva deja. Te prefaci că toate aceste adevăruri sunt temporare, sau nu corespund realității. Vrei să crezi că are rost.
Altfel, castelul construit de imaginația ta s-ar prăbuși. Le spui celor dragi că aceste mesaje sunt doar o poartă către evadare, că îți pasă, că nu poți să de detașezi atât de ușor. Dar cu fiecare cuvânt îți faci mai mult rău.
Trăiești un cerc vicios, uiți de tine, de lumea ta, de starea ta de bine. Atât de multă energie pierzi pentru un banal răspuns. Atât de multe sacrificii, de dragul speranței. Dar până și speranța este trăită unilateral.
El îți răspunde și te simți din nou bine
Însă, întreabă-te: cât durează această fericire? Câteva clipe, pierdute în imensitatea adevăratei suferințe. Știi că nu mai sunteți împreună, mintea ta conștientizează acest lucru, știi că nu se va mai întoarce la tine. Într-un fel, știi că nu mai are rost.
Doar te distrugi pe interior, păstrând această conexiune toxică, crezând că lucrurile se vor schimba brusc. Vrei ca el să existe mai departe în viața ta, prin gândurile și sentimentele ce i le porți. Vrei să extinzi la maxim această agonie.
Dar suferința ta nu va înceta, până nu vei face pace cu trecutul. Până nu vei îmbrățișa acest adevăr, chiar dacă aparent este trist. Viața este și ea imprevizibilă, ajungi să fii trădată sau părăsită în cel mai neașteptat moment.
Nu meriți să trăiești durerea, nu meriți să lași totul pentru o iluzie. Nu trebuie să oferi controlul deplin asupra emoțiilor și gândurilor tale, unei persoane căreia nu-i pasă. Nimic nu se va schimba.
Descoperă lumina în sufletul tău. Indiferent de orice, nu uita de tine. Nu uita cât de mult poți să iubești. Tot ce contează este să nu te consumi pe amintiri, pe speranțe, pe iluzii. Să nu lași loc pentru întuneric, pentru frică, pentru dependențe.
Fii recunoscătoare pentru lecția avută, pentru acele experiențe, dar caută propriul drum, alege să mergi mai departe prin viață, să descoperi noi oameni și locuri, să simți iubirea, să găsești fericirea, departe de orice dezamăgire.
© De Vorbă cu Tine
