fb

Învață să-ți iubești eșecurile. Ele te ghidează spre fericire

Mulți dintre noi percep eșecurile și greșelile trecutului ca pe niște pete negre ale vieții. Obișnuim să credem că anume din cauza lor ne împiedicăm de răni dureroase și amintiri incomode. Până la urmă – nu izbutim să ajungem acolo unde ne dorim. Mai mult de atât, s-ar părea că ele ne zdrunciună stima de sine și armonia psihologică. Ele ne obligă să punem la îndoială întregul nostru drum existențial.

Ei bine, poate că așa și este. Eșecurile nu ne provoacă o stare de spirit prea delectabilă și comodă. Ele, dimpotrivă, ne aruncă vehement dintr-o ipostază psiho-cognitivă în alta, încurajându-ne să ne contemplăm rolul și condiția umană într-un mod mai grav decât de obicei. Nu e deloc ușor să simți aceste lucruri controversate, să te lași rănit și să fii ghidat de un sentiment nepototlit de incertitudine.

Până la urmă, însă, toate aceste trăiri sunt o parte componentă a ceea ce înseamnă să fii om. Nu putem fi scutiți de partea crâncenă a scenariului nostru existențial. Odată ce suntem vii, suntem și angajați în acest ciclu fatalist al plăcerilor și suferințelor, pe care n-avem decât să-l acceptăm cu demnitate și dăruire.

E în avantajul nostru să o facem.

Prin asta urmăm modelul celor mai autentici gânditori ai civilizației umane de până acum și în loc să ne împotrivim acestui circuit supraputernic, pătrundem în profunzimea lui, încercând să-l înțelegem și drept rezultat – să progresăm spiritual. Și asta nu înseamnă suprimare sau cedare. Dimpotrivă, prin asta dăm dovată de înțelepciune, rezistență și putere a spiritului.

Și cum anume să ne acceptăm eșecurile atunci, dacă ele încă ne mai provoacă durere? În realitate, există câteva modalități de a face acest lucru.

Mai întâi de toate, aruncați o privire asupra tuturor eșecurilor, care v-au modelat viața de până acum. Analizăți cu grijă mentalitatea, viziunile și obișnuințele voastre până și după ce aceste eșecuri au avut loc. Dacă veți raționaliza aceste tranziții spirituale suficient de atent, veți putea observa cât de calitative s-au dovedit a fi, de fapt, consecințele acestor eșecuri. Anume datorită lor, ați simțit o tulburare lăuntrică. Aceasta nu doar va învățat o lecție valoroasă de care veți ține cont în viitor, ci și a rezultat într-o doză enormă de motivație. La rândul ei, v-a ajutat să mergeți înainte, fără a sta la cumpănă prea mult timp.

În al doilea rând, învățăm să acceptăm valoarea eșecurilor în devenirea noastră, dăruindu-le un sens existențial.

Pentru asta trebuie să vă stabiliți un scop al vieții, în care să credeți cu toată inima și să fiți determinați să-l atingeți indiferent de orice. Alegerea scopului vă aparține în măsură absolută. Important, însă, este să fie un scop spiritual, mai degrabă decât unul financiar sau moral. Având un astfel de scop, fiecare eșec prin care treceți în drum spre el va fi perceput ca o sursă enormă de informație utilă. Vă vă va educa spiritul, învățându-vă cele mai eficiente și neeficiente metode de a parveni în misiunea voastră existențială. Eșecurile nu vă vor mai întrista, ci vă vor alimenta ființa cu inspirație.

Și în ultimul rând, ne îndrăgostim de eșecuri, atunci când ne dăm seama de cea mai importantă lecție, pe care acestea vin să ne-o aducă. Viața în sine este imperfectă, asimetrică și dezordonată! De aceea, trebuie să găsim curajul în noi, pentru a renunța la goana după perfecțiune. Să acceptăm momentul de aici și acum ca fiind cel mai prețios, profund și autentic dintre toate celelalte.

Daniela M.

Sursa foto: freepik.com