fb

Întreabă un om: ce este fericirea?…şi vei afla ce îi lipseşte cel mai mult…

Am iubi mai mult dacă am şti că dragostea se vinde în doze de fericire. Am recunoaşte cât de aparte sunt umerii ei goi dimineaţa, am porni în linişte la bucătărie să facem o cafea tare şi-am reveni apoi pe marginea patului să îi privim lung un sân dezgolit. Poate nu va fi nimic nou sau ieşit din comun, dar ne va fi plăcut să repetăm asta şi a doua zi. Ea, pe jumătate dormind, va schiţa de fiecare dată un surâs galeş, dar nu-şi va trage plapuma peste sân, pentru că va şti că momentul face parte din doza de fericire din acea dimineaţă.

De cele mai multe ori, doreşti ceea ce nu ai şi cauţi ceea ce ai pierdut. Prezentul e plin de gânduri, amintiri, reproşuri, drumuri, numai nu prezent. De asta de fiecare dată cauţi fericirea în alte locuri şi nu în momentele de acum sau omul de lângă. După ce pierzi, îţi dai seama şi încerci să modelezi dragostea din fragmente. Atunci însă o regăseşti frumoasă, ţinându-se de alt braţ şi trezindu-se în alte paturi.

Cât nu ai vrea, ea rămâne fericirea ta şi tot ea îţi lipseşte cel mai mult. Dar pentru a fi fericit, trebuie întâi să te iubești pe tine: cu toate greșelile și trăirile tale, să iubești ceea ce ai. Să înțelegi că fericirea, cât și dragostea sunt o alegere. Astfel, să alegi să oferi dragoste și altora, să iubești. Vrei mai multă dragoste, oferi mai multă dragoste. Oferind, construiești alături de altcineva o fericire comună. Dragostea nu trebuie să fie o goană după fericire, ci un răspuns.

Regăsim fericirea în lucruri şi oameni care au plecat, dar au rămas. Dacă am lupta pentru ceea ce avem în prezent, probabil nu va fi plecat nimeni. E o amăgire să crezi că înainte era mai frumos şi după va fi mai uşor. Doar că oamenii gândindu-se la fericire văd lucruri mari. O casă, o maşină, o călătorie.  Aşa, uită de mărunţişurile care într-un final îi şi fac să aibă lucrurile mari. Ceea ce nu vedem cu ochii dă senzaţia de bun, de poftă, de sănătos şi într-un final, de fericire. Falsă fericire.

Să ne întoarcem în prezent. Eşti tu şi omul tău. Dimineaţa el îţi priveşte sânul frumos şi-şi bea cafeaua tare. Tu surâzi cu drag şi înţelegi că va fi o zi reuşită. Dacă nu va fi, el va şti cum să te facă să zâmbeşti. Vă faceţi planuri, vă ajutaţi la asortatul hainelor, vă pupaţi dulce şi sunteţi gata să înfruntaţi o lume. Ziua va trece bine. Veţi avea timp de treburile personale, cu job, familie şi alte lucruri. Aşa, veţi avea ce vă povesti.

Veţi decide spre seară cine cumpără laptele şi cine franzela, că îi e mai aproape. În timpul liber, veţi scrie unul altuia vreun mesaj pe care doar voi îl veţi şi înţelege. Veţi fi creatori pentru fiecare secundă trăită împeună. Uneori, veţi cumpăra tapete şi le veţi lipi în doi, alteori vă veţi face de cap la bucătărie. Şi nimeni nu va trebui să vă spună că asta e fericirea. Veţi fi ştiut demult!

Întreabă un om: ce este fericirea?…şi vei afla ce îi lipseşte cel mai mult. Sau ce are cel mai aproape!